Piteştiul de altădată. Omagii tardive
Există multe impresii intipărite pe retina copiilor şi multe chipuri care te fascinează şi nu le poţi uita. Astăzi voi creiona chipul şi personalitatea medicului pediatru Maria Foray, din Piteşti. Familiile noastre erau prietene. Familia Foray provenea din Ardeal, domnul Jean Foray era inginer la fabrica de textile, iar doamna doctor Foray (tanti Mariuţa) era medic pediatru. Băiatul lor, Mihai (Biţă), era de aceeaşi vârstă cu mine şi eram prieteni. Adesea petreceam vacanţele de vară împreună cu părinţii noştri, la Govora sau la Bistriţa, lângă Horezu.
N-am cum să uit un episod din copilărie. Eram o fetiţă zburdalnică, înconjurată de prieteni băieţi şi ne întreceam la sărituri din copaci, de pe garduri sau coteţe. La vârsta de 8-9 ani am acuzat în mod repetat dureri abdominale, mai precis de stomac, după fiecare masă. Consultul mai multor specialişti nu a adus nicio ameliorare. Vacanţa de vară petrecută tot împreună cu familia Foray mi-a dat şansa unei supravegheri atente din partea medicului „de familie”. Tanti Mariuţa a suspectat o ptoză gastrică, adică o deplasare a stomacului, rezultat al săriturilor, la vârsta când musculatura peretelui abdominal nu este suficient de bine consolidată. Mi-a fost comandată o centură elastică de susţinere şi miracolul vindecării s-a produs. Devenind la rândul meu medic pediatru, pot afirma ca acel diagnostic a fost un exemplu de experienţă clinică la nivel înalt, unde semiologia (ştiinţa simptomelor) era o bază serioasă de studiu. Îi port şi azi recunoştinţă acelei doctoriţe simpatice, culte şi dăruită meseriei pentru acea intervenţie salutară în dezvoltarea unui copil nu tocmai liniştit.
În arhiva familiei mele este menţionat faptul că doamna doctor Maria Foray era originară din nordul Transilvaniei şi era absolventă a Facultăţii de Medicină din Cluj-Napoca. S-a specializat la Fundaţia Rockefeller de la Gilău, apoi la Graz, în Austria. În timpul războiului a lucrat ca medic la un spital militar în Odessa. Ulterior a primit gradul de locotenent-colonel medic în rezervă. Doctoriţa Foray a fost una dintre primele forţe active care a iniţiat organizarea Spitalului de Pediatrie la Piteşti. Acesta se afla iniţial pe strada Victoriei, lângă Piaţa de lemne. Abia în august 1984, Spitalul de Pediatrie s-a bucurat de un edificiu modern, pe strada Eroilor. Îmi reamintesc că până în anul 1982 cele două secţii de Pediatrie au funcţionat în cadrul Spitalului Judeţean.
Şi încă un amănunt: Mihai Foray, fiul Mariei Foray, a ajuns cadru universitar la Institutul Pedagogic, devenit apoi Institut de Învăţământ Superior de patru ani. A fost, de fapt, lector doctor la catedra de limbi străine, unde a lucrat până în 1985 când regimul a desfiinţat institutele de acest gen din ţară. Nemaiputându-şi continua cariera universitară, Mihai Foray a emigrat în 1986 în Germania.
O frumoasa aducere aminte si un pios omagiu adus doctoritei Maria Foray, colega si prietena si a mamei mele. Bravo, Mariana(Nana)! Felicitari!
1/Rememorezi cu o precizie de exceptie atmosfera, locurile si calitatea oamenilor din copilaria noastra. Am cunoscut-o pe dna dr Foray (nu ca pacient, m-a ferit Dumnezeu de probleme de sanatate)dar legenda s-a format ascultand discutiile parintilor meidespre ea.
Observ ca dintre colegii nostri care au ales, in anii ’80, Germania drept tara de adoptie reusesc sa conserve spiritul locului de bastina mai bine decat cei ramasi aici.
Apreciez si limba pe care o folosesti. Intrebata, odata, cum a reusit sa transceada timpul, locurile si culturile, Nina Casian a dat un raspuns genial:”Am avut tot timpul limba cu mine”. Spre deosebire de, sa zicem, Petru Popescu, cel care dupa ce a plecat din tara a scris in engleza si a reusit cu brio sa se mentina in mediocritate.
2/In privinta armenilor, mi-i amintesc pe familia Minasian si pe Edy.In plan profesional, am avut relatii cu armeni din Siria si din Liban, foste vilayete turcesti unde s-au refugiat dupa genocidul declansat de otomani in 1915-1916 impotriva lor. Un studiu sociologic derulat in Liban in anii ’80 de Universitatea Americana din Beirut clasa studentii armeni pe primul loc in privinta adaptabilitatii si a abilitatii de a invata.
3/I-am relatat profesorului Minasian acum vreo zece ani mecanismele reale ale declansarii genocidului armenilor. Despre asta si despre familia Arie, despre care ai scris, poate o sa avem ocazia sa discutam in timpul primei tale veniri in tara.
Felicitari!