O călătorie inedită

Sud-vestul Statelor Unite ale Americii este o rezervaţie naturală care cuprinde cinci Parcuri Naţionale cu lanţuri muntoase şi văi adânci, numite canioane, cu stânci spectaculoase, ca nişte sculpturi în piatră, în parte roşii sau albe. În acest decor fantastic vezi râul Colorado, iar deasupra se înalţă un platou gigant. Peste tot se deschid imagini panoramice, dar şi stepe stâncoase şi pustii. Sute de kilometri nu întâlneşti aşezări omeneşti: explicaţia este clima cu temperaturi extreme, de 40-50 grade Celsius.
Ruta noastră a trecut prin statele Utah, Nevada, Arizona, Colorado şi California. După sute de kilometri străbătuţi de la Salt Lake City, capitala statului mormonilor – Utah, am ajuns la Las Vegas, o oază suprarealistă în deşertul Nevada, care în numai 50 de ani de existenţă a devenit metropola jocurilor de noroc din lume. Cazinouri şi hoteluri cu sute de automate, muzică zi şi noapte, reclame de neon, tot felul de show-uri atrag 40 de milioane de vizitatori anual. Orice încercare de a descrie acest „paradis” pentru unii nu poate sugera nici pe departe senzaţia de a te afla într-o altă lume, străină ţie, indusă de prea multe impulsuri vizuale, auditive, termice etc.

Ca o evadare şi un program de contrast dupa Las Vegas, mulţi turişti vizitează Parcul Naţional Grand Canyon din Arizona. Este cea mai mare atracţie din sud-vestul Americii; aşadar, vestul sălbatic din filmele lui John Wayne prinde din nou viaţă. Canalul de eroziune fluvială, adânc de 1.700 metri, până la râul Colorado, este imaginea pe care 5 milioane de vizitatori pe an o privesc până în adâncul pământului. O platformă din sticlă (celebrul sky-walk), suspendată deasupra canionului la o înălţime de 2.100 metri, poate fi accesată contra sumei de 80 de dolari. Canionul apare în multe versiuni ale listei celor şapte minuni naturale ale lumii. De menţionat este că parcul naţional este administrat în exclusivitate de indienii hualapai, sosiţi pe acest teritoriu cu mult timp înaintea albilor.
Tot ce am văzut în această excursie a fost bine gândit şi organizat, dar şi regizat perfect. Dar revelaţia mea a fost „Pasărea măiastră” a lui Brâncuşi, descoperită în Muzeul „Norton Simon” din Pasadena, în California. Colecţia de artă a muzeului este prestigioasă. În cartea intitulată „1000 de locuri de văzut înainte de a muri” există un citat anonim: „Viaţa nu ne este măsurată după numărul respiraţiilor noastre, ci după locurile şi clipele care ne răpesc răsuflarea”.