Piteştiul de altădată. Despre evrei
Aflăm din publicaţia „Comerţul şi industria în trecutul oraşului Piteşti” din 1938 a profesorului Ion Gr. Rădulescu faptul că „pe evrei îi găsim stabiliţi în Piteşti în prima jumătate a veacului 19”. Ei se ocupau cu negustoria şi cu micul meşteşug.
Amintim numele: Lebu Blanck, Avram Bercu, S. Bercovici, Marcu Fischer, Sommer, Fuchs, Nathan Rosenthal (Au bon marché), A. Veber, M. Rappaport etc.
Am cunoscut în copilărie şi în adolescenţă mai multe familii de evrei. Unele dintre ele erau prieteni ai părinţilor sau bunicilor mei. Pe Bulevard locuia familia Berta şi Haimica Michelstein, care a plecat în Israel în anii ’60. Pe Strada Mare (str. Şerban Vodă) locuia familia Isac, buni prieteni ai părinţilor mei, iar fata lor Silvica era de vârsta mea. Domnul Pincu Isac era ceasornicar, iar doamna Dora Isac remaia ciorapi. Îmi amintesc că locul unde lucrau era o măsuţă, improvizaţie acceptată la parterul magazinului universal. Aceşti prieteni au fost ajutaţi de părinţii mei şi ne-au purtat multă recunoştinţă. Primeau pachete din Israel şi de fiecare dată se găsea şi un cadou pentru mine. Păstrez şi astăzi o eşarfă pe care o purtam în liceu, un cadou preţios în anii ’60. Silvica, cu care eram prietenă, a devenit avocat, iar băieţelul ei a fost pacientul meu în anii ’70.
Pe strada 1 Mai, nu departe de casa noastră, locuia familia Arie. Copiii Mira şi Dan erau de vârsta mea. Mira a fost prima prietenă bună din vecini. Era drăguţă, cu părul creţ şi ştiu că am făcut excursii şi plimbări împreună. Îmi amintesc că vestea plecării lor în Israel în anul 1964 m-a mirat şi întristat deopotrivă. Aceşti prieteni trăiesc împreună cu familiile lor în Israel. Dan Arie, colonel în Armată, a păstrat legătura cu România.
În casa unei mătuşi, profesoară de sport, am cunoscut-o pe doamna Baby Năstase, căsătorită atunci cu primul secretar al Piteştiului, Gheorghe Năstase. Am văzut pe antebraţul acelei distinse doamne urma tatuajului de la Auschwitz. Din decenţă nu se pot pune întrebări indiscrete, mai ales la vârsta de 17-18 ani, unei doamne care desigur avea o biografie ieşită din comun.
Draga Nana,
Am aflat doar in seara asta de la Maruca Cantacuzino cine este autorul articolului. Cand am vorbit prima (si, cred ca nu si ultima data) la telefon cu tine mi-ai spus ca te numesti Clemens (banuiam ca initiala e k).
Cred ca a scrie despre Pitestiul copilariei noastre este un demers intr-adevar valoros. Cei cu radacini culturale comune se regasesc usor si se reconstruiesc intr-o atmosfera care, chiar daca nu se va sterge, va dainui doar in noi.
Cu cea mai inalta consideratie,
Toni Costescu
Draga Nana,
Am aflat doar in seara asta de la Maruca Cantacuzino cine este autorul articolului. Cand am vorbit prima (si, cred ca nu si ultima data) la telefon cu tine mi-ai spus ca te numesti Clemens (banuiam ca initiala e k).
Cred ca a scrie despre Pitestiul copilariei noastre este un demers intr-adevar valoros. Cei cu radacini culturale comune se regasesc usor si se reconstruiesc intr-o atmosfera care, chiar daca nu se va sterge, va dainui doar in noi.
Cu cea mai inalta consideratie,
Toni Costescu
Felicitari!