Piteştiul de altădată. Azi, despre greci

Atunci când depănăm amintiri din copilărie, gândurile noastre se îndreaptă către cei care ne-au călăuzit primii paşi şi au dat sens universului nostru infantil, cu o dragoste necondiţionată. Prin bunicii şi străbunicii noştri ne înrudim cu trecutul.

Străbunicul meu pe linie paternă s-a născut în Grecia şi a emigrat în România în jurul anului 1880. Familia bunicului era numeroasă, în casă se vorbea şi greceşte şi se păstrau tradiţiile culinare. Îmi reamintesc că adesea l-am însoţit pe bunic (fost avocat şi prefect) în micile deplasări cu autobuzul la Ştefăneşti. Acolo trăia colonia de greci formată din refugiaţi politici mutaţi în România după războiul civil din Grecia din perioada 1946-1949. La începutul anilor ’50, am vizitat numeroase familii care, cu toate că locuiau şi trăiau în condiţii precare, erau alcătuite din oameni prietenoşi şi generoşi. Bunicul meu le întocmea actele de care aveau nevoie, îi sfătuia şi cred că se implica sufleteşte. Aceşti oameni simpli munceau în general la fabricile din Piteşti.

Rudele, cunoştinţele şi prietenii erau omniprezenţi, constituind un grup unit, integru şi tenace. Mătuşile mele împreună cu prietenele lor creaseră un grup de binefacere care desfăşura activităţi caritabile în Piteşti. Meritele lor au fost remarcate dincolo de graniţele oraşului, dovadă fiind decorarea lor cu Crucea „Meritul Sanitar” clasa I, fapt atestat în Monitorul Oficial nr. 192 din 19 august 1942.

Un unchi a deţinut prima benzinărie din Piteşti, care se afla pe bulevardul Republicii nr. 137. Printre cei mai buni prieteni ai familiei se număra profesorul de franceză Ion Steriopol, care a predat la Colegiul „Brătianu” şi care anterior a fost chiar primarul Piteştiului, în ultimii doi ani ai celui de-al Doilea Război Mondial. Familia Steriopol se pare că era de origine aromână (macedoneni grecizaţi). O amintire specială mă leagă de cabinetul stomatologic al doamnei dr. Puica Catichi, situat pe strada Griviţei, colţ cu fosta stradă 1 Mai. Toată familia, dar şi cunoştinţele mergeau la acea dentistă apreciată. Din aceeaşi categorie faceau parte o serie de medici şi farmacişti de etnie greacă, oameni deosebit de capabili.

Îmi aduc aminte şi despre discuţii din familie referitoare la „clubul negustorilor”, cu sediul în clădirea care avea să devină cunoscutul restaurant „Argeşul”, „vatra” multor idei de afaceri. Acolo se întâlneau antreprenorii vremii, dezbăteau problemele curente şi-şi făceau proiecte.

Un alt loc influenţat puternic de membrii comunităţii greceşti era localul „La calul bălan”, care aparţinea domnului Paticu şi se afla pe strada Doamna Bălaşa, lateral faţă de Casa Armatei. Un personaj ieşit din comun şi care nu se bucura de o deosebită simpatie în oraş era domnul Teodor Bachide; el a devenit primul primar comunist al Piteştiului. Ştiu de la prieteni că nepoata acestuia se bucură de aprecierea comunităţii elene, pe care o conduce cu succes şi unde au loc activităţi variate, care continuă tradiţiile greceşti.