Piteştiul de altădată. Azi, despre nemţi
Piteştiul, care prin poziţia sa geografică favorabilă, avea acces direct spre Transilvania şi mai departe spre lumea civilizată europeană prin Bran şi Pasul Turnu Roşu, a atras numeroşi străini. Printre ei, şi germani (saşi) ardeleni care şi-au adus o contribuţie atât la ridicarea economică, cât şi culturală a oraşului.
Între cele două războaie mondiale trăiau la Piteşti 15 familii de germani. Evident situaţia s-a schimbat câteva decenii mai târziu, când unii plecaseră deja în Germania sau Austria.
Viaţa muzicală a Piteştiului a fost organizată de germanii stabiliţi aici după 1859. În februarie 1866 s-a înfiinţat o societate corală, „LIEDERTAFEL”, la cererea şi cu contribuţia meşteşugarilor germani stabiliţi aici. La ea au participat şi etnici români.
Pe strada Crinului a funcţionat Sala UKLAR, construită prin contribuţia lui Franz Lehrer, sas transilvănean, om de afaceri şi proprietar în comuna Şuici, proprietate pe care o va moşteni şi fiul său Victor Lehrer, jurist, procuror în România interbelică, fratele profesoarei Leni (Helene) Lehrer. Familia Lehrer, alături de familia pictorului Rudolf Schweizer, vor fi cele mai distinse din Piteşti.
Rudolf Schweizer îşi va adăuga şi supranumele Cumpăna, după localitatea montană din Argeş unde părinţii săi deschiseseră o exploatare forestieră modernă cu utilaje germane. S-a născut la Piteşti în 1886, a fost elev la Liceul „Brătianu” şi îşi va face studiile plastice la Berlin şi Paris. Puţini ştiu că se trăgea din familia lui Albert Schweizer (1875-1965), reputat medic alsacian, dar şi muzicolog (organist) şi teolog protestant. Pentru activitatea sa umanitară în Africa (Lambaréné – Gabon) va obţine în 1952 Premiul Nobel pentru pace.
Revenind la familia Lehrer, se ştie că sala UKLAR fondată, deci, după 1890 se va numi „Universala Lehrer”, unde se vor prezenta spectacole de teatru, operă, operetă şi revistă cu trupe venite din Bucureşti sau chiar străine.
Printre alte nume germane din Piteşti se poate menţiona Carol (Karl) Gangl, care în 1895 a deschis o fabrică de frânghie şi sfoară, apoi, în 1900, Atelierul mecanic, turnătorie de fier şi alamă a lui Gotwald Nicht, care a fost cea mai mare din vestul Munteniei. În 1908 a apărut şi cea mai cunoscută întreprindere de mezeluri şi produse din carne fondată de Leonard Stempel. Atelierul fotografic „Foto Horn” aparţinea unui neamţ.
Primul plan de sistematizare a Piteştiului a fost elaborat de H.V. Schmidt. Încă o personalitate de etnie germană făcea cinste urbei. Este profesorul Emil Ludwig, membru al Colegiului „Brătianu” din Piteşti, licenţiat în farmacie şi doctor în ştiinţe fizico-chimice de la Viena. A predat la începutul secolului XX la Piteşti, iar apoi a fost profesor universitar de fizică şi chimie industrială aplicată la Academia Comercială din Bucureşti, între 1913-1927.
Adolf Keller întemeiază în Piteşti în jurul anului 1860 o fabrică de săpun şi lumânări (printre cele dintâi din ţară), iar Franz Lehrer comerţul de vinuri. Industriaşul Fuchs a construit la Trivale o fabrică de bere, iar pe strada Libertăţii Marenco a condus o tăbăcărie.
În 1870 se deschide prima farmacie la Piteşti, proprietatea lui Fr. Aitel din Bucureşti. În anii următori farmaciile se înmulţesc potrivit legii respective şi tradiţia păstrează nume de farmacişti, în general germani, saşi şi câţiva români. Astfel farmacia „La Salvator” a fost a lui Eduard Iekel, iar „Esculap” a fost a lui Andrei Şuster şi apoi a lui E. Schiel.
Articol extrem de relevant pentru influenta culturala si civilizationala a sasilor chiar si in orasele valahe. Documentarea privind evolutia a 15 familii de sasi stramutati in Pitesti trebuie sa fi fost extrem de laborioasa. Banuiesc ca autoarea a avut acces la arhive germane pentru ca cele romane sunt, in astfel de cazuri, lacunare daca nu lipsesc cu totul.
Singurul despre care, personal, stiam datorita notorietatii de pictor „pitestean” este Rudolf Schweizer, mai putin legatura de rudenie cu Albert. Deh, documentarea si arhivele germane. Cu mult repsect si apreciere. Toni
adevarat ca toate acestea au fost f.bine documentate ,despre toate aceste familii stiu de la mama mea ,88 de ani ,pe unii i.a cunoscut sau i a avut prof.Dna llehrer.Felicitari
Felicitari!