Piteştiul de altădată. Pharmacia soror medicinae est
Încă din copilărie, de la vârsta de cinci, şase ani mergeam împreună cu bunicii sau mătuşile în oraş şi făceam popas la farmaciile din centrul urbei. Era de fiecare dată o mare bucurie pentru că spectacolul care mă aştepta mă amuza şi interesa în egală măsură. În Piaţă era primul popas, la Farmacia Nr. 3 unde lucra Lizica Penescu, vară cu mama, şi Lilişor Matei, fata lui N. Hagi-Nicolau. Acesta din urmă era un bun prieten al bunicului şi mai târziu am aflat că a fost autorul unui pelerinaj la Sfântul Mormânt. La Farmacia Nr. 1 făceam alt popas. Acolo lucra o mătuşă şi aveam voie să merg în spatele tejghelei, unde mă fascinau flacoanele, sticluţele, mojarele, totul mi părea o lume de vis. Am crescut printre farmacişti şi medici dedicaţi care, pe lângă dragostea pe care mi-au arătat-o, mi-au stârnit şi cultivat interesul pentru aceste meserii deosebite. Istoria medicinei şi farmaciei arată evoluţia societăţii în domeniul sănătăţii şi implicit ale civilizaţiei actuale.
Începuturi farmaceutice

În secolul întemeierii farmaciilor, ţinutul Arges-Muscel era organizat administrativ în două judeţe, Argeş şi Muscel. Prima farmacie modernă din acest ţinut a fost înfiinţată la Piteşti, în 1839, de către Friederich Eitel din Bucureşti, licenţiat la Pesta şi autor al Farmacopeii Romane, editată în 1862. După câţiva ani a cedat-o fratelui său, Josef Eitel, care între timp absolvise studiile de specialitate la Pesta. Ulterior, tânărul absolvent a cumpărat farmacia Salvator, iar prin contopirea celor două oficine a înfiinţat firma farmaceutică cu acelaşi nume. Farmacia Salvator era situată pe Strada Mare, locul de promenadă din centrul oraşului, strada denumită Şerban Vodă, cel care a ctitorit în 1656 Biserica Sfântul Gheorghe. În 1847 este menţionată farmacia Esculap. Abia în 1898 apare şi un nume românesc, Ştefan Orezeanu cu Farmacia Modernă, situată în Piaţa Sf. Gheorghe.
Farmaciile particulare
La începutul secolului al XX-lea, când populaţia oraşului Piteşti numără 17.000 de locuitori, existau trei farmacii: Salvator, Esculap şi Modernă. Norma legislativă din acea perioadă permitea un număr limitat de farmacii raportat la numărul locuitorilor. Din documente de arhivă rezultă că, în 1921, normele au permis transformarea a două drogherii în farmaciile Aquila şi Nova. Farmacia Aquila se afla pe strada Doamna Bălaşa nr. 5 şi fusese deschisă de farmacistul braşovean Nicolae Bobancu, o personalitate cu multe calităţi profesionale, intelectuale şi de mentor pentru tinerii colegi. Farmacia Nova din Piaţa Episcopiei nr. 30 a fost iniţial drogherie, aparţinând farmacistului Niculae Iliescu.
În 1930, Piteştiul avea deja 25.000 de locuitori, 15 medici şi 7 farmacii, iar în 1949 a fost atestată existenţa a 17 farmacii particulare.
În anul 1949, sistemul politic a decis naţionalizarea tuturor farmaciilor, laboratoarelor care produceau medicamente, depozitelor şi sucursalelor firmelor străine. Fără a primi depăgubiri, foştii farmacişti particulari au fost obligaţi să se angajeze la stat.
Farmacişti remarcabili
Majoritatea farmaciştilor piteşteni constituiau o elită prin pregătirea profesională şi conduită. Printre aceştia se numărau Didinica Pispiris de la Farmacia nr. 2 şi soţul acesteia, Constantin Pispiris, de la Farmacia nr. 4. De asemenea sunt de remarcat Mariana şi Cornel Ştefănescu, proprietarii farmaciei Nova, doi profesionişti deosebiţi, precum şi dr. farm. Alexandru Matei, dirigintele farmaciei sanatoriului TBC din Piteşti. Nu în ultimul rând, trebuie menţionată doamna farmacist Ivona Georgescu, în vârstă de 95 de ani, o legendă în viaţă şi martor al evoluţiei domeniului farmaceutic din ultimul secol.
Astăzi sărbătorim 180 de ani de la înfiinţarea primei farmacii în Piteşti şi suntem obligaţi să ne înclinăm cu respect şi admiraţie în faţa tuturor profesioniştilor din acest domeniu important al societăţii. Meritele şi sacrificiile acestora obligă generaţia de astăzi să continue tradiţia cu demnitate, respect şi competenţă. Şi cu responsabilitate, desigur!
Intr-o vreme in care memoria institutionala este efectiv pe cale de disparitie in tara, readucerea in actualitate si in memoria colectiva (atat cat a mai ramas) a unor aspecte de mare interes, deloc sau prea putin cunoscute, este un demers temerar si binevenit. Arhiva din 1921 pe care autoarea o citeaza nu mai are, din pacate, echivalent in niciun domeniu in Romania anului 2019 cu exceptia arhivelor fostei Securitati pastrata cu religiozitate pentru scopuri evidente. Multumesc autoarei pentru toate contributiile publicate de dvs.
Toni
Felicitari!