Teatrul zilelor noastre – Se-ntâmplă la „Davila”

De niște ani, în Brumar. Un festival argeșean al teatrului de studio și de forme noi. Se joacă, succesiv, pe ambele scene. Timp de zece zile, în această toamnă. Se-adună oameni din țară, de-afară care lucrează-n domeniu. Unii, celebri deja. Alții, vrând a le călca pe urme acestora. Promițători și dânșii arătându-se cert. Ocazie pentru localnici să se delecteze cu niște spectacole demne de văzut. Măcar unele dintre ele, cu siguranță. La fel și cei mici, căci nu-s uitați nici ei…

 Toamna asta, fură optsprezece reprezentații pentru adulți. Susținute de artiști din Armenia, Ucraina, Moldova, Bulgaria. Apoi, din Arad, București, Brăila, Constanța, Galați, Iași, Piatra Neamț, Sfântu Gheorghe, Pitești. Regizori ca Șerban, Berceanu, Mazilu, Hausvater, Afrim, Bocsardi, Juncu (ca să numesc doar câțiva) ne-au arătat cam ce pot. Cum gândesc o montare, dac-o reușesc. Dacă transmit printr-însa ceva. Și merg la inima publicului, până la urmă. Că doar ăsta-i rostu` strădaniei lor, în esență…

 Desigur, nimic din toate-acestea nu s-ar împlini de n-ar fi actorii. Mihăiță, Morgenstern, Piersic junior. Bovnoczki, Mandache, Ungureanu, Chirilă și ceilalți, în cazu’ de față. Neprecupețind vreun efort în a-nfățișa cât mai expresiv și convingător personaje de ieri, de azi, de la noi, de la alții. În a-și etala, firesc, virtuțile-n domeniu. Și a ne face să credem încă în arta aceasta și-n profunzimile ei. Li se alătură, justificat, scenografii. Sau creatorii luminilor strălucitoare. Ingenioși, unii, neîndoielnic. Contribuind, la reușite, din plin…

 Bucureștenii și-au adjudecat, la premii, majoritatea. „Unteatru” și „Excelsior”, în capu’ listei, întemeiat. Adică „Pescărușul” și „Familia Addams”. Iar ca să n-o lungesc, să nu plictisesc, mai menționez un colocviu util cu Purcărete și o lansare de carte interesantă a Doinei Papp. Membru în juriu, alături de Boroghină, Morariu, Patlanjoglu. I-am reîntâlnit cu plăcere pe Mircea M. Ionescu și Doru Mareș. Specialiști în materie, incontestabil. Socotind, în final, că fu prilej de cultură destoinic. L-am semnalat meritat, gândind adecvat la următoarea ediție. Cu dorințe sporite neapărat…

                                                                                                Adrian SIMEANU