Un roman de dragoste şi „război”

          Firiţă Carp este un gazetar şi un scriitor popular în branşă/branşe, mai ales prin tabletele sale în care scrie cu aplicată empatie despre prietenii săi mulţi. I-am prezentat cu ceva vreme în urmă în acest colţ de pagină o asemenea carte. Dar el este şi romancier şi încă unul de luat în seamă. Cel mai aproape de fericire (Editura Militară, Bucureşti) este o dovadă în acest sens.

          Naratorul Ştefan Moldoveanu este un ofiţer de grăniceri pe Clisura Dunării în anii ’90, când contrabanda cu benzină în Serbia, peste Dunăre, era un fenomen în plină ascensiune. Într-o acţiune de contracarare a contrabandiştilor, tânărul locotenent este rănit. După operaţie, este trimis la recuperare în Sicilia. Pe malul Mediteranei o cunoaşte pe Giulia, o italiancă frumoasă cu care are o interesantă poveste de dragoste. Revenit în ţară, îndurerat de despărţirea de italiancă, găseşte mari schimbări în unitatea de grăniceri. El însuşi a fost avansat la gradul de căpitan şi numit şef de detaşament. A doua jumătate a romanului se petrece în miezul evenimentelor din clisură, în lupta cu contrabandiştii, dar şi în complicitatea unor ofiţeri cu răufăcătorii. Când cititorul tocmai constată că romanul este rupt în două, în prima parte – povestea de dragoste româno-italiană, în cea de-a doua – povestea războiului de pe graniţa româno-sârbă, Firiţă Carp vine cu un final care rotunjeşte volumul cum nu se poate mai abil. Ştefan Moldoveanu e chemat la Ambasada Italiei din Bucureşti unde îl aşteaptă o surpriză uriaşă: e întâmpinat de Giulia care-i aduce vestea că e însărcinată cu copilul lui. Ultima frază a romanului dezvăluie şi ideea centrală a cărţii, ca la Marin Preda din Cel mai iubit dintre pământeni, aceea a fericirii prin iubire: „Am impresia că sunt atât de aproape de fericire încât e suficient să întind mâna şi va fi toată, toată a mea”.

Romanul este scris într-un stil simplu, limpede, fără sofisticării textuale etc. Este respectată, în general, cronologia naraţiunii, cu rare flashback-uri, desigur. Şi mai trebuie menţionat că Firiţă Carp este şi un foarte bun portretist, lucru esenţial pentru un romancier.