Piteştiul de altădată. Sfântul Dimitrie şi ceilalţi din familie

Pe lângă sărbătorile sfinte, pentru familia noastră ziua cea mai importantă era de Sfântul Dumitru, la 26 octombrie. Mi se povestea în copilărie despre Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, născut la Salonic în secolul al III-lea şi decedat la 26 octombrie 304, tot la Salonic.

Străbunicul meu Dimitrie, numit astfel după sfântul al cărui nume îl purta, s-a născut, de asemenea, la Salonic. Iar de Sfântul Dumitru se adunau la Piteşti toţi membrii familiei de pretutindeni pentru a-l sărbători pe cel care a condus familia din Grecia în România. În plus, era şi ziua onomastică a fratelui tatălui meu, unchiul meu preferat, numit Dimitrie (Didu), în amintirea bunicului său. Astfel, numele Dimitrie şi sărbătorile Sfântului Dumitru mi-au marcat copilăria.

Pe lângă cei din familie purtători ai acestui nume, şi alte personalităţi cu acelaşi nume mi-au rămas în memorie. În frecventele plimbări prin Grădina Publică, bunicul îmi arăta cu mândrie clădirea care găzduieşte astăzi Muzeul Judeţean Argeş, fost sediu al Prefecturii. Îmi povestea cu patos atât despre cel care a proiectat şi construit edificiul în anii 1898-1899, arhitectul grec Dimitrie Maimarolu, cât şi despre activitatea desfăşurată de el acolo, în calitate de prefect. De menţionat că atunci numirea prefecţilor se făcea telegrafic, chiar de către rege.

Un alt Dimitrie despre care se amintea des în familie era pictorul consacrat Belizarie, cel care a pictat Catedrala Patriarhală în manieră neobizantină. Împreună cu bunica, am făcut câteva excursii la Costeşti, unde vizitam de fiecare dată biserica din oraş. Ea fusese construită de arhitectul Dimitrie Ionescu-Berechet în anul 1932. Pictura a fost realizată de Dimitrie Belizarie.