Cuminţenie provocatoare

Cunoscând eseistica cu care îşi ademeneşte cititorii adesea, mai ales pe teme culturale, am fost curios să văd ce dezvoltă într-o carte construită exact pe o asemenea problematică. Aşa încât volumul „Cultura română pe înţelesul patrioţilor”, apărut la finele anului trecut la Editura „Humanitas”, sub semnătura lui Mircea Vasilescu, profesor la Facultatea de litere a Universităţii din Bucureşti, a început să mă privească îmbietor, dintr-o aşteptare răbdătoare, de vreo câteva săptămâni.

Pare o carte liniştită la o simplă răsfoire, dar mai atenta aplecare asupra paginilor ei îţi răsplăteşte efortul cu o surpriză plăcută. Nu doar titlul este provocator, ci întregul tom te invită la un fel de duel în spaţiul propriei gândiri. Nu contează ce ştiai tu despre cultură, autorul are grijă să-ţi servească delicat, dar şi cu siguranţa profesionistului, propriile opinii rezultate în urma unui studiu extrem de serios, în care, pe parcursul a aproape trei decenii, a urmărit presa culturală, căutând cu predilecţie articole scrise de intelectuali. Ceea ce l-a ajutat să observe o anume dezordine în spaţiul dorit riguros al culturii. Analiza ţi-o orientează în trei direcţii, prima fiind finanţarea fenomenului cultural, a doua lectura, ca vehicul important al transportului cunoştinţelor de la sursă la beneficiar, şi a treia referindu-se, în esenţă, la ceea ce ne dorim, ori credem, a ne reprezenta cultural în lume.

Expunerea celor câteva gânduri personale, desigur schematică şi cu scop sugestiv, îl văduveşte de bucuria descoperirii unor surprize pe cel care, dintr-un motiv sau altul, nu reuşeşte să se întâlnească, la propriu, cu cartea. Ar putea descoperi singur unele paradoxuri cum ar fi acela dintre înflăcărarea discursului public cu dorită aură culturală, adesea mai mult pretinsă, şi slaba pâlpâire a instituţiilor şi mecanismelor destinate a susţine cultura. Sau ar descoperi o analiză pertinentă despre rolul esenţial al culturii în fortificarea coeziunii sociale, cultură care, fără nicio îndoială, este unul dintre motoarele evoluţiei umanităţii. De altfel, sunt convins că oricine va avea curiozitatea să treacă dincolo de aparenţa unei cărţi ca oricare, va observa unicitatea ei. Poate că sabia ascuţită a dorinţei de a cunoaşte cât mai mult i se va întretăia cu aceea, posibil la fel de bine ascuţită, a convingerilor pe care şi le-a format deja despre cultură şi fenomenul cultural în ansamblu.

Aşadar, cred că avem de a face cu o cuminţenie provocatoare, care nu te invită atât la lectură, cât mai ales la meditaţie.