Primar ca la carte

Printre binefacerile unei cărţi, oricare ar fi ea, de regulă, se numără şi aceea că te ajută să cunoşti mai bine oamenii. Să-i întâlneşti, să le treci pragul sufletului şi să intri în cămările lui ca în adâncul unei comori, ca într-un templu al bucuriei de a fi mereu cu ceilalţi. Am deseori o asemenea convingere, ea îmi facilitează drumul către înţelesul aflat dincolo de cuvinte, dincolo de coperta îmbietoare a oricărui buchet de pagini, pe care cineva îşi aşterne respiraţia propriei fiinţe.

Gândul acesta mă încearcă în timp ce reiau lectura volumului „Ecouri din lumină”, pe care Lică Pavel l-a publicat la Editura UZP cu puţin timp în urmă. Ştiam cartea dinainte de a fi dată la tipar, eram la curent şi cu câteva amănunte care ţin de intimitatea naşterii şi creşterii ei. Mi s-a părut relevant faptul că firicelul ei de emoţie s-a ivit pe meleaguri de o ispititoare şi tandră măreţie, în peisajul mirific numit Valea Iaşului, împletire de legendă şi realitate sub aura protectoare a oraşului regal Curtea de Argeş. Acolo s-a întremat, puţin câte puţin, adunându-se poem cu poem. Acolo a strâns autorul, de pe pajiştile împrejmuitoare, bucurie cu bucurie, sporind, prin alăturarea firească, dimensiunile altor bucurii, până la alcătuirea trupului de lumină, care ne stă la îndemână tocmai pentru a oferi şi mai multă vigoare propriei noastre lumini.

Senzaţia aceasta a devenit mai puternică după ce am văzut locurile, şi mai ales oamenii care le sporesc inefabilul. Acolo, o neverosimilă armonie pare a-şi acapara fiinţa, nu cu vreo enigmatică iluzie, ci cu valuri de tihnă ale unei simfonii divine.

Redeschid poemele inspiratoare de asemenea impresii. Vreau să spicuiesc din concreteţea dedicaţiei, dar am sentimentul clar că îmi însuşesc ce nu-mi aparţine. Poate că uneori, măcar uneori, asemenea gesturi sunt necesare pentru sublinierea esenţelor. Cu vinovăţia mărturisită deja, redau câteva cuvinte izvorâte din inima autorului: „Primarului comunei Valea Iaşului, Nicolae Barbu, care… preocupat de binele comunităţii, a făcut din localitate, împreună cu echipa sa, un tărâm al bucuriei de a trăi”.

Nu am de adăugat decât că, atunci când primarul este ca la carte, el poate aduce, peste lumina firească a vieţii de fiecare zi, lumina inegalabilă, mereu îmbucurătoare, a cărţii.