Ce-aş mai cumpăra…

Ce-aş mai cumpăra, îmi ziceam cu ceva timp în urmă, privindu-i pe Dan Toma Dulciu (eminescolog renumit, trăitor la Viena), pe Claudia şi Theodor Damian (nume de care revista „Lumină lină” îşi leagă de ani buni apariţia la New York), ce aş mai cumpăra gândeam admirându-i înalt pe aceşti deosebiţi oaspeţi ai Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România veniţi de peste mări şi ţări, mai exact spus din Austria şi SUA, cu cât drag aş mai cumpăra fie şi câte o fărâmă din fiecare, din felul lor de a fi, la o adică m-aş mulţumi cu firimituri din exuberanţa lor, din patosul cu care transmit lumina românismului însipetată de ei mereu la purtător, cum putem spune, fiindcă această lumină ei o au necontenit în suflet, o poartă pretutindeni, peste tot cu ei, ce-aş mai cumpăra puţin, oricât de puţin din fiecare, să pot duce cu mine, în itinerarele mele pe oriunde, însemne ale tezaurului de simţire românească cum am observat că sunt distinşii musafiri şi prieteni ai breslei gazetăreşti din România, şi-aş mai  cumpăra, de asemenea, fie şi o feliuţă de Marina Musset, mi-ar prinde bine amestecul dumnezeiesc de simţire şi gând al acestei doamne cu totul aparte, medic oncolog de calibru divin confirmat de miracolul vindecării unor pacienţi mângâiaţi de speranţele izbânzii binelui, aşa îmi ziceam într-un răstimp de mai demult petrecut la San Remo în preajma uimitoarei vindecătoare de răni ale trupului şi sufletului, aşa îmi trecea prin gânduri unul de preţuire pentru ia românească împământenită de prietena Ileana Zamfir în împrejurimile Kolnului, cât de fericit aş fi să pot cumpăra ceva din dorul ei de noi, aşa îmi ziceam şi mai încoace, la Chişinău, la sărbătoarea Zilei Limbii Române, când aş fi vrut să-mi cumpăr pentru uzul cotidian, dar şi pentru a păstra în rezerva specială de sintagme ofensive, utile în caz de nevoie, câteva esenţe de Iuliana Gorea Costin, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Eugen Doga, chintesenţe de românism în stare pură şi în perpetuă acţiune, care au dinamizat prin prezenţa lor participarea unei delegaţii a UZPR la inegalabila manifestare de la Chişinău din 31 august a.c., şi, desigur, mi-aş fi cumpărat, exact în timpul alocuţiunii rostite cu acest prilej, de Excelenţa Sa  Bartlomiej Zdaniuk, ambasadorul Poloniei în actuala Republică Moldova, ceva din exemplaritatea unei demnităţi neostentativ mobilizatoare, ascultându-l m-am simţit dintr-o dată şi mai român, şi mi-aş mai cumpăra, chiar sunt în căutarea lui acum privind constelaţia de deasupra, m-aş împroprietări cu un car de stele, să-mi lumineze imensitatea mulţumirii de a fi român, întotdeauna dar mai cu seamă la greu, şi, o, desigur, nu încape nicio îndoială, mi-aş cumpăra oricând, oricât şi fără niciun fel de tăgadă EMINESCU, cristale nestemate din dinamizatorul şi înlesnitorul, pentru eternitate, al respiraţiei româneşti dincoace şi dincolo de Prut, aici şi pretutindeni, acum şi întotdeauna, dar, fireşte, nimic din toate acestea nu poate fi cumpărat, e suficient să le preţuim adânc, înalt, sincer, oricând, nemărginit…