Primiţi cu Pluguşorul?

Aho, aho, copii şi fraţi,

De la Dunăre-n Carpaţi,

Din  Carpaţi şi din câmpie,

Din frumoasa Românie,

Migratori trudind „afară”

Pentru-o pâine mai uşoară,

Mai uşoară şi mai bună

Cu aromă de căpşună,

Unde dorul vă sugrumă                                                                        

Şi de ţară şi de mumă,            

De căsuţa cu pridvor                                                                                       

Şi de tot ce-nseamnă dor,

Ca-n alţi ani vă adunaţi                                                                       

Pluguşorul s-ascultaţi,

Să primim cum se cuvine

Anul Nou ce tocmai vine,                                                                                    

Cu speranţa c-o să fie

Pace-n lume, armonie!

Vulpile să stea la sfadă                                                                                         

Cu găinile-n ogradă,                                                                                    

Şoarecele fără frică                                                                                                 

Să zâmbească la pisică,                                                                                        

Iară lupii în zăvoi                                                                                                  

Fie paznici pentru oi.                                                                                         

Între omeni doar iubire,                                                                                          

Bunăstare, fericire!

Trecu anul, trecu iute                                                                                            

Cu legi vrute şi nevrute,                                                                                   

Dar mai mult trecu de când                                                                            

Urcăm Golgota oftând                                                                                   

Crucea-i grea, putere nu e –                                                                                    

Bine că suntem în U. E.                                                                        

Altfel unde am fi stat,                                                                                                 

Cine ne-ar fi adoptat                                                                             

Când străinului nu-i pasă

Dacă ai ori nu ai casă,

Dacă ai ori nu parale

Pentru-o oală cu sarmale?

Te-mprumută, dar se ştie:

La un leu îţi ia o mie!                                                                                               

N-a doinit odinioară

Cel mai drag poet din ţară?

„Cine-a îndrăgit străinii

Mânca-i-ar inima cânii,

Mânca-i-ar casa pustia

Şi neamul  nemernicia!”                                          

Duşmănitu-ne-au duşmanii                                                                              

Năvălind ca bolovanii                                                                                          

Furca să ne-o ia din brâu,                                                                  

Aurul din spic de grâu.                                                                                      

Hunii, goţii, ostrogoţii,                                                                                           

S-au dus în pustiu cu toţii!                                                                               

Ceardaşul şi cazaciocul

Ne-aprinsese-n suflet focul,

Foc nestins şi astăzi când,                                     

Încă ne trezim oftând                                                                            

C-a fost harta ţării alta

Dar s-a destrămat la Yalta.

Celor care-n optzeci’nouă,

Doritori de-o lume nouă,

Au plătit cu viaţa lor

Idealul tuturor,

Fie-le de-a pururi plină

Amintirea de lumină!

Le purtăm recunoştinţă

Pentru marea biruinţă,

Dar în loc de dictatură

Azi e intrigă, e ură,

Bătălii care se duc

Între cei ce ne conduc

„Pentru ţară şi popor”

Să le fie bine lor!

Au curs lacrimi, a curs sânge,

Ţara noastră şi-acum plânge

De durere şi de teamă

Că averea-i se destramă.

Plânge şi de supărare

C-a fost scoasă la vânzare

Şi-a ajuns, prin jaf şi ură,

Tagma hoţilor ce-o fură.                                                                                      

Sunt de-aici ori din afară                                                                     

Vai de biata noastră ţară!                                                                      

Cade codrul sub secure                                                                                                  

Vor şi munţii să ni-i fure !                                                                                   

Totul piere, totul fuge,                                                                                               

Dar se construiesc coşciuge                                                   

Cu o productivitate                                                       

Cum nu este-n alte state!                                                         

Pentru cine vrea să vadă                                                                     

Viaţa noastră-i ca o pradă!

Auzit-aţi voi ceva?

Vom fi iar ce-am fost cândva:

Florile unite-n glastră

Vor surâde la fereastră

După „pohta ce-a pohtit”

Mihai Vodă cel vestit!                                                                     

Porniţi plugul, măi, flăcăi,

Şi sunaţi din zurgălăi

Să culegem după plug

Roade bune, din belşug.

Sănătate, iar la anu’                     

Să bem vin tot cu borcanu’                                                                                        

Dar şi-n muncă  s-avem spor                        

Vă urează,             

                     Gh. Mohor