„Pământ frământat cu zâmbete”

Nicolae Pantazică – meşter al condeiului de pe valea frumoasă a Bratiei, din Băjeştii Muscelului(1) nostru drag – nu este la prima carte în care împleteşte cuvintele în metafore de nebănuit. Şi ce metaforă poate fi mai frumoasă decât cea pe care o aşază ca titlu în „Monografia sentimentelor… ce frumuseţe, ce diamant”, şi anume „Pământ frământat cu zâmbete”, patru vorbe ce te invită la nostalgie şi care stârnesc în suflete puternicul sentiment al iubirii de sat, de oamenii ce-au fost şi cei care sunt pe meleagurile Băjeştilor, leagăn al copilăriei autorilor, leagăn al adolescenţei, maturităţii şi senectuţii… Pentru că nimic nu-i mai scump decât coşul de nuiele agăţat cu belciug de grinda odăii casei părinteşti, unde mama ţi-a doinit cântece de leagăn.

Autorii monografiei, Nicolae şi Nadia Pantazică, cu un talent venit din cartea nescrisă a strămoşilor, îşi pun întrebarea: „De ce pământul bătrân al satului Băjeşti e frământat cu zâmbete?” Iar răspunsul nu întârzie: „(…) pentru că frământat a fost în multe feluri, cu plugul, cu sapa, cu călcâile goale la muncă, cu picioarele încălţate la horă (…) zeci şi sute de ani! Mai rămăsese să-l frământe cu sufletul, cu harul ceresc de a face haz de necaz (…) căci de necazuri au avut parte din belşug, numai că nu s-au lipit de ei, le-au alungat cu gluma, cu ironia, cu vorba tăioasă ca briciul, cu şiretenia ori cu isteţimea”.

Ca, de altfel, toţi muscelenii! Cum vă asemănaţi voi, sfinţi ţărani al Băjeştilor cu domneştenii(2) mei, oameni mândri, ambiţioşi, firi deschise, sociabile, oameni care iubesc viaţa, văd totul şi se amuză în orice împrejurare, folosind sarcasmul, epitetul peiorativ, uneori glumele răutăcioase şi chiar imprecaţiile, au mereu tendinţa de a lua în derâdere, aşa că nouă ni s-a dus vestea că suntem nişte „râzători”. La fel ca şi în Băjeştiul lui Pantazică, spiritul ironic şi caustic al domnişanilor(3) se reflectă în varietatea şi bogăţia de porecle existente în graiul lor, în faptul că, aşa cum spun ei, „policresc”, deci sunt şi „poreclitori”. „Greu să identifici persoanele după numele adevărate, spune Nicolae Pantazică, mai abitir după porecle. Există nume ca Zdrelea, Ţurţudan, Pitacu, Zincaru, Cocoşatu, Cotocea, Jelici, Strâmbu, Tanvină, Ciulea,Chilipir, Pleapă, Purice, Ciotea şi multe altele.

Şi la Domneşti poreclele curg: Jagardea, Găulea, Vulpoiu, Fâznă, Găoază, Picioică, Bobocu, Băltică, Bomboană, Arine Alb, Botiţă, Butoi, Ciortan, Ciutacu etc. Sunt sute de porecle, fiecare făcând referire la defectele, particularităţile fizice sau psihice, la comportament sau la trăsături de caracter: Feştilă, Jogolin, Satara, Smircă, Sfârlă, Vântur. Sau se face referire la ticurile verbale: Asta-i viaţa, Căcărează, Cioancă, Ciucudanu, Cocuţă, Francezu’, Muguiaţă. Unele porecle se referă la îndeletniciri: Avion, Bobu, Băliguţă, Ciocârteală, Cârlanu’, Primăruş, Vâlcea şi multe altele, care reflectă spiritul „râzător” comun băjeştenilor şi domneştenilor, toţi musceleni.

Dar să revin la cartea lui Nicolae şi Nadia Pantazică, volum al cărui titlu m-a fascinat. Bine structurată, cartea debutează cu Întâmplări din lumea „ailaltă”, care are ca subcapitole: Împăcarea, La bâlciul din Câmpulung, Stratagema, Zi de vară, Vară pe dumbrava cu mioare, Blestemul umbrei de nuc, Burghiul de… Mareşal, Cireşul… de pe tort, Fărgeletul buclucaş, Epopeea piersicului sacrificat, Sârba în căruţă, toate fiind nişte povestiri savuroase cu oamenii şi despre oamenii din Băjeştiul autorilor, întâmplări de demult şi de azi, care fac deliciul cititorilor.

Interesantă este şi partea a doua a cărţii, care face obiectul „Monografiei satului Băjeşti”, realizată în anul 1942 de către învăţătorul C.N. Nicolescu, act de restituire al doamnei Nadia Pantazică, care este membru activ al Asociaţiei Folcloriştilor Argeşeni „Constantin Rădulescu-Codin”. Şi, iată, o monografie a unui sat muscelean, apărută în plin război, pe care o alătur Albumelor istorice ale comunei Domneşti, editate de Petre Ionescu Muscel din 1937 până în 1940. Şi îmi pun întrebarea: „Când oare veni-va mintea la cap autorităţilor domneştene să-şi aplece gândul, sufletul şi dragostea de cultură asupra acestei idei?!” Căci documente sunt cu prisosinţă, condeie de asemenea, numai bunăvoinţa celor îndrituiţi lipseşte. Alte probleme îi împresoară!? Băjeştii, graţie primarului comunei, au o monografie proaspătă, semnată Pantazică. Vă rog să îmi iertaţi divagaţia, dar n-am putut să trec peste…

Partea a treia a scrierii tratează o temă generoasă şi sensibilă: Însemnări monografice – credinţe, poveşti cu haiduci, comorile lor îngropate, începând cu Valea Rizii până la Piscani. Cum poţi să nu aduci laude coautoarei, prof. Nadia Pantazică, pentru contribuţia la acest volum în care face, spre final, „câteva consideraţii privind împământenirea străinaşilor în obştea satului Băjeşti”.

Plini de emoţie, autorii dedică această carte nepoatelor, Viviana şi Ruxandra, „căci ele sunt tot ce am mai scump pe lumea asta: ochii, gândul, sufletul”, dar şi sătenilor băjeşteni care, „de ieri şi de azi, se vor regăsi în paginile scrierii (…) Semnează Nae al Rafirii lu’ Grecu”. Vă invit la lecturare…

Prof. Ion C. HIRU

1 Băjeşti este un sat în comuna Bălileşti din judeţul Argeş, Muntenia, România

2 Locuitori ai comunei Domneşti, Argeş

3 Numele pe care şi l-au dat locuitorii din Domneşti şi care se foloseşte alături de forma „domneştean”, mai corectă din punct de vedere gramatical