În aşteptarea unei antologii

Graţie bunăvoinţei divine de a ne lăsa mintea trează şi inima să lucreze, ne reîntâlnim, iată, stimaţi cititori şi cititoare, în paginile „Săgetătorului”, amfitrion fiindu-ne reputatul nostru director, prof. Mihai Golescu, pentru a ne exprima iubirea şi recunoştinţa faţă de fiinţa care ne-a dat viaţă: MAMA.

„Două puteri sunt în lume, aflu din reflecţia unui filozof, Dumnezeu în cer şi Mama pe pământ. Un om este aşa cum a vrut Dumnezeu şi cum îl creşte mama care l-a făcut”. Confesiunile distinşilor reprezentanţi ai culturii argeşene, alcătuind articolele; „O, mamă, dulce mamă!” (2016), „Iubirea de mamă” (2017), „Icoana din inima fiecăruia” (2018) au un farmec estetic şi sentimental aparte, adevărate modele ale expresiei artistice, demne de o posibilă antologie. De aceea poate, ilustrul critic şi istoric literar, acad. Şerban Cioculescu, PROFESORUL despre care, cu recunoştinţă şi respect, îşi amintesc foştii studenţi: Mihai Golescu, Vasile Ghiţescu, Ion C. Hiru, Elena Eşanu Şerbănescu, Ion Nicula, Mircea Grosaru, Daniel Dejanu, Ion Bărboiu şi alţi absolvenţi ai Institului Pedagogic Piteşti şi ai Facultăţii de Filologie din Bucureşti afirma în volumul „Amintiri”: „A-ţi aduna amintirile ca să încerci a reînvia chipul mamei este mult mai greu, mai ales când eşti stăpânit faţă de ea de un acut sentiment al vinovăţiei.

O admiram pe mama pentru graţia ei firească, pentru voioşia pe care o răspândea în casă, pentru eleganţa cu care se îmbrăca, pentru plimbările noastre comune cu sania la Şosea, în iernile de altădată, cu troiene uriaşe, pentru bunătatea şi dăruirea ei, cu care cucerise simpatii unanime”. Îi ascultam cu interes superbele-i comentarii critice, pe când exegetul vieţii şi operei caragialiene conducea „Rotonda 13”, la Muzeul Literaturii Române din Capitală. Din când în când îşi amintea cu duioşie despre părinţi, bunici şi rude apropiate, de parcă citea din pagini memorialistice.

Nu ştiu dacă există în literatura noastră o antologie de versuri şi proză având ca temă evocarea mamei. O astfel de carte ar merita aşezată sub căpătâi, seara la culcare, după tainica rostire a Rugăciunii închinată Preacuratei Fecioare Maria. Antologia ar cuprinde atât evocări din scriitorii clasici şi contemporani, cât şi mărturisiri de suflet, precum cele apărute în precedentele articole. De pildă, pentru prof. Vasile Ghiţescu, mama „a avut un simţ al familiei nestrămutat, într-o concordanţă absolută cu tata, făcând toate sacrificiile pentru binele celor patru copii. După 37 de ani de la trecerea Styx-ului, fie-i amintirea veşnică şi luminoasă”. Duioase sunt şi cuvintele scriitorului prof. Daniel Dejanu despre „Icoana cea dragă din sufletul meu, la care mă închin cu evlavie şi profundă recunoştinţă”.

Dintre înaintaşi, ne-am aminti poezia „Mama”, care i-a asigurat notorietate literară prea tânărului dispărut poet, Alexandru Depărăţeanu: „Erau trei sărmani: doi copii şi-o mamă/ Şi pâine… un singur codru-ntr-o maramă/ Mama-l frânse-n două şi dete pe rând/ la fieştecare câte-o părticea/ – Mamă, atunci copiii ziseră plângând/ Ţie ce-ţi rămâne?/ „Voi”, răspunse ea”. Antologia mai poate cuprinde celebrele creaţii din Bolintineanu, Eminescu, Arghezi, Coşbuc, un loc de cinste avându-l şi poeziile regretatului, dar şi controversatului (din păcate) patriot, poet şi doctor în sociologia religiosă, Corneliu Vadim Tudor, din ciclul „Recviem pentru mama”. Iată: MULŢUMESC, IUBITĂ MAMĂ/ steaua mea din zori de zi/ fără tine-mi este teamă/ că planeta s-ar răci./ Te-am secătuit de vlagă/ m-ai născut, m-ai înflorit/ pentru tine, mamă dragă/ soarele e-n asfinţit./ Lege tainică a firii/ nu pleca fără să-mi laşi/ zăcămintele iubirii/ şi secretul nemuririi/ mamă, suflet uriaş/ Mamă frumoasă, primul meu Rai/ fă o minune, te rog mai stai/ dulce lumină, ram de măslin/ încă nu-i vremea, mai stai puţin…!”
Din adâncul inimilor izvorâte, având ca titlu un singur şi angelic cuvânt: MAMA, astfel de perle literare, alcătuind o posibilă antologie, vor îmbogăţi patrimoniul literaturii române. Cine se încumetă la alcătuirea acesteia?

Vom trăi şi vom vedea. Sper!