Oraş mic, surpriză mare

Dintre surprizele zilelor de marţi, una ne-a întâmpinat pe 21 martie, pe Doru Dinu Glăvan, preşedintele UZPR, şi pe subsemnatul, la Câmpina, în ţinuta de gală a unei aniversări. Ziarul de aici, un săptămânal de informaţii care se numeşte sugestiv OGLINDA DE AZI, tocmai împlinea douăzeci de ani de la fondare. Ei şi ce, va putea spune oricine, mai puţin jurnaliştii care au redactat măcar o ştire şi au bătut măcar o dată drumul de la fapt la semnificaţia lui, fără să mai punem în discuţie emoţiile naşterii fiecărei ediţii, care de multe ori mie mi se par invers proporţionale cu mărimea publicaţiei respective. Căci nu este deloc uşor, simplu nici pe atât, să ţii în viaţă o publicaţie, mai ales în vremuri nesigure.
Şi, ca să revin la ideea de început, vreau să spun că surpriza a constat în faptul că, deşi eram convins că ştiu toate lucrurile importante ce se petrec la Câmpina, fiindcă merg des în acest orăşel primitor ca un român ospitalier, de data asta mi s-a părut că toată urbea sărbătorea evenimentul. Desigur, senzaţia se datorează somptuozităţii vilei BARBIZON, care i-a fost gazdă, dar în cel puţin aceeaşi măsură luminii de pe chipurile celor prezenţi. Am întâlnit scriitori şi jurnalişti cunoscuţi, care m-au convins de multă vreme că acest mic oraş are printre cele mai mari densităţi de personalităţi culturale, am întâlnit mulţi tineri, ca o garanţie a unui mâine optimist. Am înţeles că ziarul este iubit şi apreciat, ceea ce presupune că este respectat, dezideratul ţintit, zic eu, de orice istoric al clipei, cum îl mai numim pe ziarist deseori. Şi cu cât este mai mare respectul de care se bucură, jurnalistul, dar şi munca sa, cu atât publicaţia respectivă, ca să nu spunem presa în general, îşi înfăptuieşte menirea de vehicul cultural şi informativ, de devotat prieten, în fond, al cititorilor. Am trăit puternic acest sentiment şi el se datorează micuţului colectiv redacţional, condus şi animat de inimosul şi talentatul jurnalist şi scriitor câmpinean Florin Frăţilă.