MARIN Z. MOCANU – O viaţă dedicată învăţământului
Ajuns la venerabila vârstă de 93 de ani, cu mintea limpede şi judecata sănătoasă, nepărtinitoare, trăsături binecunoscute şi admirate de către toţi colaboratorii şi foştii săi studenţi, precum şi de subalterni, Marin Z. Mocanu rămâne o personalitate cu totul distinctă în rândul intelectualilor piteşteni. Cadru didactic universitar doctor, lingvist, rector, fondator al învăţământului superior argeşean, publicist, lector la Universităţile din Torino şi Milano, Marin Z. Mocanu a trăit cu demnitate şi modestie, plimbându-se, după pensionare, cu bastonul prin Piteşti, îndeosebi în zona de lângă Piaţa Centrală, pe Calea Bucureşti, unde a avut locuinţa. Dorinţa sa, încă din copilărie, era de a deveni învăţător, iar destinul i-a fost favorabil.
S-a născut la 6 august 1926, din părinţi ţărani, pe care i-a evocat în toate ocaziile cu profundă dragoste şi adânc respect, folosind termenii copilului devotat familiei, aceia de „tăticu'” şi „mămica”, în comuna Mozăceni – Deal, judeţul Argeş, unde a urmat şcoala primară (1934 – 1938), după care, între anii 1938-1946, a fost elev al actualului Colegiu „I.C. Brătianu” din Piteşti, având profesori renumiţi, printre care dascălul de română George Aman, model de neegalat.
A urmat cursurile Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Bucureşti (1946-1950), absolvind cu diplomă de merit. Printre profesorii săi din această etapă importantă de formaţie profesională, amintim pe George Călinescu, Tudor Vianu, Iorgu Iordan, Al. Rosetti, Emil Petrovici, Ion Coteanu, D. Macrea etc.
A făcut parte din echipa de elaborare a studiilor de ortografie, gramatică şi dicţionarul-tezaur al limbii române. Despre publicaţiile şi studiile sale elaborate s-au scris cărţi care vor constitui obiect de studiu pentru generaţiile viitoare.
La toate cele menţionate până aici, se pot adăuga, la capitolul „MARIN Z. MOCANU – OMUL”, calităţile sale incontestabile în funcţia de RECTOR, ctitor al învăţământului superior din Piteşti, conducător priceput şi înţelept, cu fină psihologie şi autentică pedagogie, de o moralitate absolută, tenacitate, calm şi răbdare în rezolvarea situaţiilor tensionate (care nu au fost puţine în îndelungata sa activitate), de o reală modestie, în pofida funcţiilor înalte, în fine, capacitatea cu care şi-a întreţinut longevitatea.
Fiecare întrevedere pe care a avut-o cu Domnia Sa a constituit pentru mine o pildă vie a unei vieţi trăite exemplar.
Culoarele Facultăţii de Învăţământ Pedagogic din str. Gh. Doja nr. 41 păstrează şi vor păstra permanent ecoul paşilor săi de bărbat vertical, sprinten, hotărât, totdeauna cu o ţinută impecabilă, radiind energie, prospeţime spirituală, încredere şi speranţă în ziua de mâine.
Binecuvântată şi luminoasă să-i fie întru eternitate memoria!
Prof. Vasile GHIŢESCU