Un debut fatalmente postum

În scurta mea perioadă de profesor suplinitor, la Orșova, pe malul Dunării, am avut norocul să cunosc un elev strălucit, spirit enciclopedic, cu o cultură solidă, cu talent de pictor și, mai ales, de poet. Peste toate, era total neinteresat de propria-i glorie, socotind mult mai importantă bucuria lecturii, a creației, a vieții în general. Când era în clasa a douăsprezecea (prin 1979), a scris o serie de poeme inspirate pe care mi le oferea în unic manuscris. I le dactilografiam și le trimiteam pe la reviste sau la concursuri. Dar, cum vremurile erau cum erau, tot ce-am reușit au fost două răspunsuri favorabile la poșta redacției din partea poetului Emil Brumaru, care i-a și publicat câteva texte, și un premiu la celebrul Concurs Nicolae Labiș.

Am tot purtat după mine poeziile lui Honoriu Spătaru, le-am dat apoi forma electronică, am mai publicat din ele prin reviste… În anul 2000, a murit la numai 38 de ani, în urma unui atac cerebral. Cele 44 de poezii au ajuns într-un sfârșit la poetul Nicolae Jinga, care – și consilier local fiind la Orșova – a sensibilizat autoritățile locale să finanțeze volumul recent apărut: Crini de prisos (Editura BRUMAR, Timișoara, MMXIX), ediție îngrijită și postfață de Nicolae Jinga. Așadar, consemnăm un debut postum, dar niciodată nu e târziu să cinstim memoria unui om valoros.

Acum, dincolo de povestea tristă de mai sus, trebuie spus din capul locului că avem de-a face cu o poezie deloc conjuncturală, cu o poezie originală, demnă de atenția criticii, dar și a cititorilor. Honoriu Spătaru alternează parabolele creștine cu textele insolite, ludice și livrești în același timp. Din prima categorie, e de citat poemul Prânz, de n-ar depăși spațiul rubricii de față. Așa că voi face ceva ce nu se face în comentariu la poezie. În câteva cuvinte, Domnul la masă cu cei doi robi ai săi, păcătosului îi dă ce-i mai bun, iar „celui bun și drept/sărac cu duhul și-nțelept” aguride, mere pădurețe, apă cu damf de seu, stafide putrede. Dar Domnul mănâncă împreună cu acesta din urmă din cele rele.