Când muza Caliope plânge

Se scrie-ntruna poezie,
scriu cei ce vor aşa cum pot,
apar volume peste tot;
se scrie mult şi se tot scrie…

Şi lumea vine la lansare,
cu autori infatuaţi
ce vor să fie lăudaţi
de ce-au putut să fie-n stare.

Din limba noastră dulce, clară,
veleitarii scriu de zor,
dau sens cuvintelor cum vor;
nu fond, nu formă literară.

Le-apar „poeme” şi-n reviste
şi-alăturea şi poza lor,
să fie-n văzul tuturor;
ei veseli, paginile triste.

Doar Caliope plânge, plânge
de teamă că poeţii vor
să n-o mai lase-n preajma lor
şi chiar de tot să o alunge…
Poate-ntr-o zi, nu prea târzie,
va reveni la poezie…