By

Zare în zare ca două penare, unul mai mic altul mai mare, două iluzii în aşteptare, stoc de speranţe la conservare, vor veni vremuri neiertătoare, vremuri cu viscol lipsite de soare, vremuri grele pentru gânduri-lumină, doar Dumnezeu ştie ce o să vină, acum vorbim privind dou...

Apăruse îmbujorată, cu petale roz în obrăjori şi în braţe cu un maldăr de flori proaspete, nedumerite, ce căutăm noi la grămadă în grădina de oameni păreau a întreba privirile corolelor scormonind în privirile celor de la mese, să tot fi avut vreo şase anişori fetiţa care se...

Uneori, dimineaţa, în loc de cafea beau câte o ceaşcă de albastru. De fapt nu e un albastru propriu-zis, în care să poţi scufunda cuvintele şi să le faci de parcă ar fi date cu cerneală. E un albastru care nici măcar nu se vede dacă nu ai ochii sufletului deschişi. Aşadar, ma...

Dintre surprizele zilelor de marţi, una ne-a întâmpinat pe 21 martie, pe Doru Dinu Glăvan, preşedintele UZPR, şi pe subsemnatul, la Câmpina, în ţinuta de gală a unei aniversări. Ziarul de aici, un săptămânal de informaţii care se numeşte sugestiv OGLINDA DE AZI, tocmai împlinea...

Cunoscând eseistica cu care îşi ademeneşte cititorii adesea, mai ales pe teme culturale, am fost curios să văd ce dezvoltă într-o carte construită exact pe o asemenea problematică. Aşa încât volumul „Cultura română pe înţelesul patrioţilor”, apărut la finele anului...

Citesc o carte de parcă aş culege sensuri destinate special mie. Paginile îi sunt fărâme desprinse dintr-un întreg, întâmplător sau extrase anume cu pricepere şi cu migală, spre a exprima la vedere sau a dezvălui pe parcurs o diversitate de semnificaţii, de cineva meşter î...

Lumina ambiguă a zilei ne punea în faţa unui test de nesiguranţă, încercând să ne învăluie cu un aer tomnatic tocmai acum, când primăvara ar trebui să-şi trimită emisarii pentru a trece amăgirea iernii în teritoriul amintirii. În schimb, mănăstirea Adam, situată pe colinele dulci...

Printre binefacerile unei cărţi, oricare ar fi ea, de regulă, se numără şi aceea că te ajută să cunoşti mai bine oamenii. Să-i întâlneşti, să le treci pragul sufletului şi să intri în cămările lui ca în adâncul unei comori, ca într-un templu al bucuriei de a fi mereu cu ceilalţi....

Printre cărţile care m-au înrâurit mult în ultima vreme se numără şi „Pe umerii giganţilor”, a lui Umberto Eco. Aş trece-o pe primul loc într-un eventual clasament al lecturilor cu efect descurajant asupra amatorismului şi superficialităţii în creaţie. Pentru c...

Întotdeauna comunicarea cu tinerii o privesc de parcă aş construi împreună cu ei balustrade la punţile dintre generaţii, aşa că mă bucură mult rândurile primite recent de la unul dintre aceştia. Câţiva liceeni, între care, desigur, se află şi cel care mi-a scris, au avu...