Emoții, prietenii, descoperiri, idealuri…

Pe 17 noiembrie a fost Ziua Internațională a Studenților. Ce este și cum este studenția, mai ales privită retroactiv? O perioadă unică (în  viața celor care aleg să o traverseze), când trăiești la cote maxime, trăiești și asimilezi cu entuziasm la nivelul cel mai înalt la care poți să ajungi, ca discipol. Fiecare an parcă se dilată, vorba lui Proust, ești plin de entuziasm și de simțire, ai proiecte, visuri, speranțe. Se rostogolesc în tine sentimentele în cascadă, dau năvală senzații pe care nu le cunoști și începi să le descoperi așa cum începi să afli,  prin informații asimilate într-un mod ordonat, bazele domeniului pentru care optezi. În contrabalanță, vin stresul, lipsa timpului, de multe ori teama eșecului. Cu toate astea, anii de student nu vrei să se termine, nu e o perioadă obișnuită, iar la un moment dat ai vrea să întorci timpul – dacă s-ar putea – să mai treci o dată prin pădurea labirint, ca Harap-Alb în căutarea devenirii, a maturizării și a stăpânirii de sine. Emoții, prietenii, descoperiri, idealuri. Vrei parcă să schimbi lumea. Studenția este poate cea mai frumoasă etapă din viața unui om, o stare de spirit și de avangardă, o emergență.

Orașul nostru n-a ajuns în stadiul de a face din ziua aceasta ceva frumos, deși

ziua are o istorie și orașul are studenți. Chiar Agenția Națională a Organizațiilor Studețești din România a amintit că această zi este un omagiu pentru cei care au fost și vor rămâne mereu o voce puternică, neînfricată, cu o dorință de progres și o efervescență aparte.

Pe 17 noiembrie, săptămâna trecută, m-au preocupat două gânduri, așa cum sunt      gândurile, uneori sâcâitoare, prezențe care apar, dispar și revin ca să nu-ți dea pace. Primul a fost un gând bun: acela că alte orașe sărbătoresc cu

adevărat această zi. Se organizează întâlniri cu diverși profesioniști, este stimulată interacțiunea dintre studenți prin activități comune, se planifică întrevederi ale acestora cu mediul de afaceri, sunt oferite prezentări cu modele de carieră, se gândesc noi oportunități  de studii și mobilități academice. Se asigură accesul studenților gratuit în instituții, teatre, biblioteci, muzee, sunt concerte gratuite pentru ei, cinematograf cu intrare liberă, spectacole oferite de filarmonici, întâlniri organizate cu personalități etc. Ziua este altfel, pe bună dreptate!

Al doilea gând a fost însă unul mai puțin bun, ca să nu spun rău. Am comparat imaginea studentului din trecutul recent și imaginea lui actuală. După revoluția din 1989, prin anii 90-2000 în România lucrurile s-au schimbat fundamental. Evenimentele politice și sociale din perioada aceea nu sunt nici azi prea limpezi. Totuși, Piața Universității în 1990, Liga Studenților, Asociația Studenților

Arhitecți, icoana-simbol din balconul Universității, pancarta de la Arhitectură cu inscripția Facultatea de golani, Dealul Mitropoliei cu grupul de opoziție față de  cei din Piața Universității etc, toate au fost episoade tensionate, iar părerile despre studenți au oscilat. Opoziția lor, fronda ca idee, a iritat unele medii. Din perioada aceea a rămas ca reper o replică a partizanilor FSN: Dacă e studenți, ei crede că e mai deștepți ca noi?

Istoria a fost atât de galopantă și nu în sensul bun. Ultimul lucru frumos pe care îl știu din perioada  aceea, spus pro-studențime, a fost telegrama lui Eugen Ionescu trimisă                       de la Paris și semnată „un golan academician”, în apărarea spiritului reformator autentic al tinerilor, contestând în acest mod și infracționalitatea lor din așa numita „Golania” (piața liberă de neocomunism).

Anii au trecut și poate au adus mari dezamăgiri și tinerilor. Sau poate ideea de libertate a degenerat. De atunci însă, a fi student pare ceva diferit de ceea ce a fost. Și nu este vorba de nicio nostalgie. Uneori studenții de azi, par – unii –  doar niște tineri debusolați, o masă de manevră din multe puncte de vedere, surse de venit pentru universități, inocenți cu diplome multe și desconsiderate chiar de cei care le oferă. Studenții, nu este nicio îndoială, sunt inteligenți. Ei s-au adaptat, se adaptează.                     Speculează ori trișează. Unii dintre ei cred că studenția este doar o distracție și așa            o fac să fie, uitând chiar rostul și șansa ei. Imaginea studentului studios, trăind mereu  sub imperiul curiozității, discret, retras în camera de studiu sau în bibliotecă de plăcere, cred că începe să fie o amintire. Desigur, nu pentru toți, dar cert pentru mulți.

Ziua studentului, iată, a trecut. Pietrele gândului rămân…