O PATETICĂ – eveniment
Joia trecută, am asistat, probabil, la cel mai izbutit concert al Filarmonicii Piteşti. Şi aceasta datorită clo-ului serii – Simfonia a 6-a în Si minor PATETICA, op. 74, de Piotr Ilici Ceaikovski.
Începem cu această afirmaţie şi o susţinem. PATETICA (la început, Ceaikovski propusese TRAGICA) este o simfonie complexă, greu de interpretat, sau mai bine zis, greu de stăpânit din punct de vedere artistic.
Este locul să subliniem marele merit al dirijorului Alexandru Ganea de a fi pătruns adânc mesajul lucrării, de a fi dirijat cu siguranţă orchestra pentru a-i conferi simfoniei măreţia pe care o are.
Este, de asemenea, meritul orchestrei de a fi răspuns prompt dirijorului, trecând un test artistic major. Alexandru Ganea şi-a confirmat doctoratul în muzică şi prestanţa obişnuită, iar orchestra a câştigat un pariu important, acela de a fi capabilă să transpună exact patetismul acestei simfonii cu totul speciale.
Simfonia este, într-un fel, cu totul aparte. Prin ea, Ceaikovski lasă un testament al carierei sale zbuciumate.
Peste nouă zile, de la premieră – 6 noiembrie 1893 – Ceaikovski moare (de holeră sau se sinucide…).
Şi de aceea, Simfonia devine cu atât mai specială; Ceaikovski, zbuciumatul, nefericitul om Ceaikovski îl determină parcă pe creatorul/compozitorul Ceaikovski la un examen al vieţii, magistral transpus muzical („cea mai reuşită a mea” – zice el).
Îşi oferă sufletul spectatorului în cea mai realizată simfonie a sa. Zbuciumul sufletesc – de la frumoasa relaţie epistolară cu „sponsorul” său – Nadejda von Meck (timp de 13 ani), la întreruperea mecenatului – de la căsătoria nereuşită din start care, se credea a-i ascunde homosexualitatea, la avatarurile/încercările unei vieţi pline de obstacole – se vede din plin în PATETICA.
Este o lucrare în care interogaţiile abundă, în care pesimismul domină, confirmând o nefericită viaţă personală a unuia dintre marii compozitori nu numai ai Rusiei. Dirijorul Al. Ganea şi orchestra au transpus exact contrastele muzicale, fiorul artistului în acest, de fapt, ADIO spus vieţii.
„Vindecătorul de suflete”, cum i s-a mai spus lui Ceaikovski, a plecat din această lume nevindecat de nefericirea personală care i-a însoţit marea-i operă muzicală.
Uvertura la Don Giovanni ne-a adus un Mozart care, prin această lucrare, a combinat dramatismul cu comedia. Don Giovanni al lui Mozart rămâne cel aventuros, gata de escapade amoroase, sfârşind tragic. A fost un fel de premisă a unei seri muzicale intens trăite de public.
Ladislau Kozeluch are un catalog cu 420 de lucrări. A fost un compozitor care s-a remarcat între 1773-1810. Chiar dacă Beethoven a folosit un cuvânt depreciativ la adresa sa – „miserabilis” – Kozeluch a rămas cel care a contribuit la amplificarea unui stil – piano-forte.
Concertul în Si bemol major pentru pian la patru mâini le-a prilejuit soţilor Corina Răducanu şi Eugen Dumitrescu un recital pianistic care le-a confirmat CV-ul: participanţi la numeroase concursuri internaţionale, laureaţi ai unor competiţii.
Deşi copilaşul lor de câţiva anişori îi aştepta nerăbdător în cabină, părinţii au acceptat, totuşi, un bis bine primit de spectatori.
