La Câmpulung Muscel – Simpozionului Internaţional „Apel la memorie. Victimele războaielor”

Asumarea patronării în comun de către Patriarhia Română, prin intermediul ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, şi Arhidieceza Romano-Catolică din Bucureşti, prin împuternicitul său, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar, a ediţiei din acest an, în care comemorăm 80 de ani de la declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial prin atacarea succesivă a Poloniei de către Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, în baza prevederilor Pactului Ribbentrop-Molotov de împărţire a estului european în sfere de influenţă (semnat la 23 August 1939), a asigurat din start notorietate la nivel naţional şi internaţional a unui simpozion chiar de la ediţia inaugurală (1-3 septembrie 2016) a beneficiat de o atenţie specială din partea presei din Lituania, Polonia şi România: peste 50 de ecouri ante- şi post-eveniment.

În frumoasa sală de festivităţi a Protoieriei Câmpulung Muscel, aflată în imediata apropiere a unui monument istoric de excepţie, Sfânta Mănăstire de călugări Negru Vodă, participanţii şi-au adus aminte cu nostalgie de primul refugiat politic din Ţara Românească, legendarul prinţ făgărăşean Negru Vodă, cel care, la început de Ev Mediu, trecea Munţii Carpaţi şi întemeia oraşul său fondator, Câmpulung (Langenau sau Langefeld, în germană).

Luni 16 septembrie 2019 a fost o zi cu numeroase evenimente, care mai de care mai atractive. Deschiderea oficială a lucrărilor au făcut-o prelaţii celor două biserici surori, urmaţi de citirea Mesajelor de Felicitare primite din partea Ambasadorilor Republicii Cehe, Republicii Islamice Iran, Poloniei, iar Excelenţa Sa, dl. Mihail Gribincea, Ambasadorul Republicii Moldova, în plus faţă de propriul Mesaj de Felicitare a fost despre cele două valuri de refugiaţi sosiţi în România în anul 1940, respectiv 1944.

A urmat o deplasare la Cimitirul ortodox Flămânda din apropiere unde, în cadrul sectorului catolic, există un sobru Monument al Eroilor Polonezi. Au fost depuse coroane şi s-au oficiat servicii religioase de pomenire de către Pr. Petre Păuleţ, parohul bisericii catolice Bărăţia, şi un sobor de trei preoţi ortodocşi.

Pauza de masă, care va fi servită în incinta Sfintei Mănăstiri Negru Vodă, va da puteri participanţilor din România şi din străinătate.

De asemenea, au fost depuse coroane flori la complexul monumental Zidul Roşu, dedicat Rezistenţei Armate Anticomuniste din fostul judeţ Muscel, iniţiată şi condusă, din februarie 1948, de către Lt. Col. câmpulungean Gheorghe Arsenescu (1907-1962), apoi la Mausoleul Mateiaş, operă monumentală dedicată tuturor victimelor luptelor dure purtate în zonă în toamna anului 1916.

Punctul culminant al acestei zile l-a reprezentat ceremonia dezvelirii şi sfinţirii de către cei doi prelaţi prezenţi a unei plăci comemorative menite să marcheze prezenţa în reşedinţa patriarhală din Comuna Dragoslavele a Mareşalului Edward Rydz-Smigly, comandantul suprem al armatei poloneze, refugiat aici timp de 14 luni (octombrie 1939 – decembrie 1940), ca apoi să evadeze şi să se reîntoarcă pe teritoriul Poloniei.

Prin bunăvoinţa Ministerului Apărării Naţionale, Batalionul 30 Vânători de Munte „Dragoslavele” (numele bătăliei din 1916 este prezent şi pe Arcul de Triumf din Bucureşti) a asigurat o Gardă de Onoare compusă din 4 militari. De remarcat caracterul aparte al componenţei acesteia: printre ei se află şi un militar femeie, fruntaşul Florescu Ana Daiana. O dovadă peremptorie a îndeplinirii pe toate liniile a angajamentelor asumate de Guvernul României în momentul primirii ţării în NATO. Gărzii de Onoare i se va alătura şi un veteran muscelean al războiului din Afganisftan, fruntaşul Ionuţ Claudiu Butoi, erou acolo, erou în ţară şi eroul la Jocurile Invictus (adus de la domiciliu şi ajutat sa poată urca rampele din zonă în urma solicitării exprese a noastre, aprobată cu multă bunăvoinţă de „părintele” Invictus, Dl. Colonel Gavrilă Andrei-Mihail, prezent la ceremonii.

De acum înainte clasicele fotografii de grup, făcute de presă în faţa Vilei Patriarhale din Comuna Dragoslavele, vor depune o mărturie elocventă a participării la unui moment important din istoria relaţiilor cu totul speciale întemeiate imediat după Primul Război Mondial între o Polonie independentă, condusă de viitorul Mareşal Josef Klemens Pilsudski şi o Românie Întregită, condusă, pe atunci, de Regele Ferdinand I cel Leal.

La întoarcere, evitând drumul iniţial, s-a mers pe „Valea Plângerii”, cum au numit germanii, inspiraţi, Valea Dâmboviţei, datorită grelelor pierderi pe care le-au avut pe porţiunea dintre Dragoslavele şi Stoeneşti, în urma bombardamentelor artileriei române amplasate pe creasta din zona Mateiaş-satul Piatra.

În comuna Stoeneşti au fost vizitate Monumentul Eroilor, considerat cel mai frumos monument din zona rurală a judeţului Argeş (ridicat de Amiralul Dan Zaharia) şi biserica nouă ctitorită de preotul căpitan Gheorghe Cotenescu şi sfinţită, după două decenii de trudă istovitoare, la 8 octombrie 1939.

Preotul Căpitan Gheorghe Cotenescu, decorat cu Ordinul Coroana României, mobilizat în întreaga campanie 1916-1919, a ajuns până la Budapesta, pe câmpia din zonă ofiţerii şi trupa Regimentului 9 Vânători, conform pisaniei din interiorul bisericii, oferind primii bani colectaţi pentru o nouă biserică ce trebuia să se ridice în locul celei vechi, bombardate şi desacralizate de trupele germane prin transformare in grajd, scoaterea ochilor sfinţilor şi spargerea pristolului. În cimitir a fost adus un omagiu Mariei Arsenescu, născută Buduluca, soţia locotenent-colonelului martir Gheorghe Arsenescu, al cărui mormânt rămâne în continuare necunoscut după execuţia sa la Jilava.

Prima zi s-a încheiat prin începerea lucrărilor propriu-zise de către conferenţiarii înscrişi cu comunicări la sesiunea dedicată Poloniei (printre aceştia se numără nu mai puţin de patru profesori de la Universitatea din Lodz, condusă de dl. Andrzej Dubicki, un bun cunoscător al limbii române).

Astăzi, marţi 17 septembrie 2019, se vor desfăşura lucrările a nu mai puţin de 3 sesiuni ştiinţifice dedicate Cehoslovaciei, Ţărilor Baltice (cu accent pe Lituania şi pe 5 foşti cetăţeni ai acestei ţări, contesa Liwia de Dymsza, fiica lui Titu Maiorescu, împreună cu două fiice şi două nepoate, refugiate în România în anul 1942, graţie intervenţiilor disperate la care au recurs inginerul Nicolae Racottă şi diplomatului de carieră Raoul Bossy, ministrul român la Berlin. S-au stabilit iniţial la Bucureşti, iar din anul 1943 la Câmpulung, pe strada Lascăr Catargiu nr. 18, locuind cu chirie într-o casă pe care s-a montat şi s-a sfinţit, la 1 septembrie 2016, o placă memorială.

A doua ediţie a Simpozionului Internaţional se va încheia miercuri, 18 septembrie 2019, cu plecarea spre Bucureşti unde, prin bunăvoinţa D-lui Ernest Oberlander-Târnoveanu, managerul Muzeului Naţional de Istorie al României, se va vizita cu precădere sala Tezaurului, rememorând în acest fel atât atitudinea corectă a României neutre faţă de o Polonie care urma să dispară – prin dreptul pumnului – de pe harta Europei, prin contribuţia decisivă la evacuarea Tezaurului naţional şi a Patrimoniului cultural-artistic al Poloniei, transportat cu trenul, fără oprire şi sub pază asigurată de autorităţile române, de la graniţă către portul Constanţa, unde a fost preluat de o navă britanică şi descărcat, după multe peripeţii, pe teritoriul unor ţări prietene, spre Franţa, Anglia şi Canada. Un tezaur salvat în întregime prin acest gest de onoare (inclusiv cele circa 4 tone de aur depozitate temporar la Banca Naţională a României, returnate în totalitate după 1946), cu toate protestele vehemente, la vremea respectivă, lansate atât de Hitler, cât şi de Stalin, un tezaur care a contribuit din plin la refacerea Poloniei, un tezaur salvat de România, comparativ cu situaţia singurelor două ţări din Europa care nu şi-au mai putut recupera tezaurele naţionale în timpul celor două conflagraţii mondiale: România şi Spania.

Autor: Radu Petrescu-Muscel, coordonatorul Centrului de Cercetări Istorice „Preotul Gheorghe I. Cotenescu”