Un pictor de pământ şi de rază

Pictorul Gheorghe Pantelie ne-a părăsit în luna februarie 2008… Prietenii săi, Daniel Preduţ şi Ion Pantilie, împreună cu familia, au organizat în zilele întunecatului april o expoziţie comemorativă.

Vernisajul a avut loc în seara zilei de 11 aprilie. Cei care au vorbit, Daniel Preduţ, Denisa Popescu, Ion Pantilie, Aurel Sibiceanu, au evocat cu toţii figura de pământ şi de rază a pictorului, iar Magda Grigore, „criticul nostru”, după cum a prezentat-o preşedintele Filialei Piteşti a UAP, a preferat să spună câteva cuvinte despre arta lui Gheorghe, ea necunoscându-l pe pictor. Printre vorbitori, s-a numărat şi fostul primar Tudor Pendiuc, prezent la vernisaj.

Gheorghe a fost unul dintre puţinii artişti autentici ai urbei. El a expus pe simezele din România, Germania, Polonia, America şi a fost menţionat în Enciclopedia artiştilor plastici români, publicată după Revoluţie. El este totodată autorul singurei expoziţii prin care, în anul 2005, a protestat faţă de starea noastră socială, politică şi culturală. Expoziţia a fost vernisată la Piteşti, iar despre ea am scris la vremea potrivită în Cafeneaua literară şi Săgetătorul.

După cum l-am cunoscut de-a lungul a peste 30 de ani, Gheorghe s-a îndoit ani de-a rândul de arta sa, căutându-şi în permanenţă un mod de a fi, propria pictură, în multele şi contradictoriile feluri de a fi ale acestei arte, unele dintre ele chiar antipicturale.

Gheorghe purta nesfârşite discuţii asupra problemelor ridicate de arta sa. El picta, distrugea şi o lua de la capăt. Numai în ultimele luni ale vieţii, deci la 67 de ani, când lucra pentru expoziţia ce urma să vină, a putut spune: „Abia acum am înţeles ce este pictura”.

Dar cum era, în fond, pictura pe care ajunsese să o înţeleagă Pantelie? Aceasta reuşise să elimine obiectul, aşadar lumea, materia şi materialitatea, reprezentarea şi, drept consecinţă, să rămână doar la culoare, la raporturile cromatice, aşa cum muzica rămâne la sunete şi la armonia lor. Ultimele lucrări ale lui Gheorghe Pantelie sunt fără obiect… Sunt doar culoare. Această culoare este uneori plană, alteori vibrată, însă niciodată devitalizată sau stridentă. Tablourile lui Gheorghe au fără discuţie un aer intelectual subtil, o afectivitate intelectualizată, semn că ele nu au nimic în comun cu pictura postmodernistă în vogă astăzi. Culoarea lucrată artistic de Pantelie este pictură. De altfel, printre pictori, el a fost recunoscut drept un bun colorist.

Virgil DIACONU