Revelaţia lui Mircea Bârloiu: „O voce mi-a spus ce să pictez!”

Nu se declară mistic. Are însă, ca mulţi alţii care nu-şi exteriorizează latura religioasă, credinţa sa lăuntrică. Aceasta i-a dat puterea de a se ridica şi a merge mai departe în momentele grele ale vieţii. Cu smerenia-i binecunocută de cei din jur, Mircea Bârloiu, unul dintre cei mai valoroşi artişti plastici ai României, a trăit în urmă cu câtva timp o experienţă năucitoare.

Demiurgul cel bun

Odată cu înaintarea în vârstă, artistul a căpătat înţelepciunea pe care nu o avea în prima parte a vieţii. Se credea puternic, cuprins de entuziasmul tinereţii şi învăluit în gloria naţională pe care şi-o căpătase prin arta sa, Mircea Bârloiu, recunoaşte, nu a dat mare importanţă bisericii sau vieţii spirituale, în general. Erau vremurile ateismului socialist când nu era recomandabil să intri în Casa Domnului, pentru că nu „dădea bine” în ochii mai marilor PCR. După 1990, Mircea Bârloiu a simţit aerul libertăţii de exprimare, de creaţie, de manifestarea a credinţei. Treptat, mai ales în ultimii ani, avea să conştientizeze că doar de la Dumnezeu putea primi harul pe care-l posedă. Demiurgul l-a înzestrat cu talent şi astfel robul Lui, Mircea, a reuşit să atingă un nivel social şi material la care nici nu sperase. Şi-a dat seama că teoria conform căreia un pictor cunoaşte sărăcia până la moarte poate fi infirmată. Astăzi, mai mult decât oricând, artistul crede că a fost un privilegiat şi Dumnezeu l-a binecuvântat din plin.

Spovedania

Zeci de persoane apropiate, prieteni, colegi de breaslă şi admiratori i-au fost alături maestrului la deschiderea unei expoziţii inedite. Artistul a pictat-o pe Regina Maria în 18 ipostaze, tot atâtea tablouri fiind expuse în Galeria „Metopa”. Succesul repurtat a fost maxim. Nu ne vom opri însă la descrierea operelor de artă pe care vă lăsăm să le descoperiţi singuri. Vi-l prezentăm pe Mircea Bârloiu din altă perspectivă, a omului fascinat de modul în care lucrează Dumnezeu în lume. Mărturisirea pictorului, pe care a făcut-o în exclusivitate pentru ziarul nostru, este cutremurătoare. Iată „spovedania” lui: „Se întâmpla înaintea Crăciunului de anul trecut. Aveam ramele, le pregătisem cu mare atenţie, fiecare e unică în felul ei, o operă în sine. Mă tot frământam, ce să pictez? Ce temă să abordez? N-aveam niciun subiect, nicio idee nu-mi venea, oricât mă străduiam să găsesc. După rugăciunea de seară, m-am culcat, nemulţumit de mine. Am avut un vis straniu. Un personaj, o siluetă, ceva nedefinit mi s-a arătat. Nu ştiam cine era. Din spatele umărului meu drept, am auzit o voce care mi-a repetat de trei ori: Pictează portretul Reginei Maria! Pictează portretul… Acesta este marele secret al expoziţiei pe care am deschis-o acum.” Cum în întreaga-i carieră nu i s-a mai întâmplat niciodată aşa ceva, Mircea Bârloiu este uimit. Speră totodată să nu fie prima şi ultima revelaţie pe care a avut-o şi imploră divinitatea să-l mai bucure cu astfel de daruri nepreţuite.