Blog Medium Without Sidebar

Aflăm din publicaţia „Comerţul şi industria în trecutul oraşului Piteşti” din 1938 a profesorului Ion Gr. Rădulescu faptul că „pe evrei îi găsim stabiliţi în Piteşti în prima jumătate a veacului 19”. Ei se ocupau cu negustoria şi cu micul meşteşug. Amintim numele: Lebu Blanck, Avram Bercu, S. Bercovici, Marcu Fischer, Sommer, Fuchs, Nathan Rosenthal (Au bon marché), A. Veber, M. Rappaport etc. Am cunoscut în copilărie şi în adolescenţă mai multe familii de evrei. Unele dintre ele erau prieteni ai părinţilor sau bunicilor mei. Pe Bulevard locuia familia Berta şi Haimica Michelstein, care a plecat în Israel în anii ’60. Pe Strada Mare (str. Şerban Vodă) locuia familia Isac, buni prieteni ai părinţilor mei, iar fata lor Silvica era de vârsta mea. Domnul...

Mi-am petrecut copilăria în casa bunicilor din Piteşti, pe strada Maior Giurescu nr. 5, devenită apoi Cozia nr. 4. Familia din partea paternă locuia în acea casă, care era un adăpost sigur pentru mine şi prietenii mei din vecini, adunaţi în curtea mare. Acolo m-am născut, acolo am învăţat să vorbesc şi să citesc şi tot de acolo am fost dusă la grădiniţa de pe bulevardul Republicii. Prietenii erau în special băieţi de vârsta mea: Vasilica, Cornel şi Costel, Titi şi Marinel, pe care îi recunosc dintr-o fotografie. Aveam vreo 5 ani. Îmi amintesc de clădirea grădiniţei, care mai există şi astăzi. Urcam câteva scări largi pentru a ajunge în hol, de unde se intra în cele două încăperi, pentru grupa mare şi grupa mică. Cea mai importantă persoană pentru noi, copiii, era doamna educatoare...

Atunci când depănăm amintiri din copilărie, gândurile noastre se îndreaptă către cei care ne-au călăuzit primii paşi şi au dat sens universului nostru infantil, cu o dragoste necondiţionată. Prin bunicii şi străbunicii noştri ne înrudim cu trecutul. Străbunicul meu pe linie paternă s-a născut în Grecia şi a emigrat în România în jurul anului 1880. Familia bunicului era numeroasă, în casă se vorbea şi greceşte şi se păstrau tradiţiile culinare. Îmi reamintesc că adesea l-am însoţit pe bunic (fost avocat şi prefect) în micile deplasări cu autobuzul la Ştefăneşti. Acolo trăia colonia de greci formată din refugiaţi politici mutaţi în România după războiul civil din Grecia din perioada 1946-1949. La începutul anilor ’50, am vizitat numeroase familii care, cu toate că locuiau ş...

Printre binefacerile unei cărţi, oricare ar fi ea, de regulă, se numără şi aceea că te ajută să cunoşti mai bine oamenii. Să-i întâlneşti, să le treci pragul sufletului şi să intri în cămările lui ca în adâncul unei comori, ca într-un templu al bucuriei de a fi mereu cu ceilalţi. Am deseori o asemenea convingere, ea îmi facilitează drumul către înţelesul aflat dincolo de cuvinte, dincolo de coperta îmbietoare a oricărui buchet de pagini, pe care cineva îşi aşterne respiraţia propriei fiinţe. Gândul acesta mă încearcă în timp ce reiau lectura volumului „Ecouri din lumină”, pe care Lică Pavel l-a publicat la Editura UZP cu puţin timp în urmă. Ştiam cartea dinainte de a fi dată la tipar, eram la curent şi cu câteva amănunte care ţin de intimitatea naşterii şi creşterii ei. Mi...