Viaţa – ca un cântec

Plecând de la ideea d-lui Gh. Mohor, aceea că e important să preţuim oamenii de valoare şi să-i recompensăm pentru munca şi creaţia lor cât sunt încă printre noi, nu după ce ne părăsesc, am ţinut mult să fiu de faţă la o întâlnire de suflet (şi de aniversare) a artistului plastic Constantin Samoilă. Deşi la o vârstă care bate 80, artistul ‒ beneficiar al unei vitalităţi debordante ‒ încă se manifestă în spaţiul public, încă munceşte, încă creează, încă “trăieşte frumos”. Şi este înconjurat de prieteni (şi de familie), care îl adoră. Cine nu şi-ar dori să trăiască astfel? Să ai o viaţă frumoasă (chiar dacă nici pe domnia sa nu l-au ocolit greutăţile vieţii), să te placă şi să te aprecieze lumea la o vârstă la care alţii sunt “la pensie” demult, iată secretul tinereţii pe care dl....
Posted On 23 mai 2019

Filosofia preţuirii

L-am descoperit târziu, mult mai târziu decât ar fi fost posibil, dacă destinul nu ar fi hotărât altfel. Dar ne-am intersectat paşii de nenumărate ori, sunt sigur, el fiind un locuitor cu vechime al oraşului trandafirilor, cum îi spuneau cândva gălăţenii şi poate îi mai zic şi acum, şi nu doar ei, urbei situate la confluenţa râurilor Bârlad cu Tecucelul, localitate aşezată cu puţin înainte ca acestea împreunate să se bucure de îmbrăţişarea Siretului. Iar eu sunt un vizitator constant al acestor meleaguri, de aceea, zic, negreşit vom fi respirat acelaşi aer înmiresmat de parfumul teilor, vom fi admirat deopotrivă silueta şi aura sacră a emblematicei catedrale. Cu toate acestea, nu l-am cunoscut, a fost să fie a ne vedea doar cu câţiva ani în urmă. Mi-a atras atenţia de la începu...

Adevărul poeziei

În căutarea unui album de fotografii din Düsseldorf, mă aflam recent într-o librărie, unde, din grabă, am dărâmat un raft plin cu cărţi, care s-a prăbuşit cu zgomot. La picioarele mele a căzut o carte cu coperta galbenă. Când i-am citit titlul „Ein Jungling liebt ein Mädchen” („Un băiat iubeşte o fată”), am avut o revelaţie, care m-a proiectat instantaneu cu 60 de ani în urmă. La vârsta de 10-11 ani, bunicul obişnuia să-mi recite poeme ale clasicilor europeni, iar una dintre favoritele mele era această poezie, scrisă de Heinrich Heine. Nu mai reţin ce mă fascina mai mult, conţinutul sau modul deosebit în care bunicul o recita. Probabil, ambele. De fiecare dată simţeam o emoţie puternică în glasul său, emoţie care se datora faptului că şi el, la rându-i, avea o...

Am aplaudat minute în şir…

Ieri-seară (12 mai), la Ateneul Român, Orchestra Română de Tineret, dirijată de Cristian Mandeal, cu Ştefan Cazacu la violoncel, a oferit publicului o seară de neuitat. Tineri, frumoşi, entuziaşti, într-o perfectă coeziune, parcă-l sorbeau din priviri pe dirijor! Rezultatul – o orchestră unică, aclamată, minute în şir, nu numai în sala de la Ateneu, ci şi în nenumăratele concerte de la Sala Radio, sau de pe scenele lumii, fără să uităm de Festivalul Internaţional „George Enescu”, manifestări la care tinerii români îşi dau măsura talentului. Muzicianul şi profesorul Marin Cazacu şi dirijorul Cristian Mandeal şi-au materializat visul: de un deceniu Orchestra Română de Tineret şi-a găsit locul printre cele mai de seamă orchestre de tineret ale lumii. Sâmbătă seara, p...
Scroll Up