Blog Medium Without Sidebar

Zilele trecute, după aproape 30 de ani, am revăzut, desigur cu alţi ochi, câteva dintre locurile de care mă leagă amintiri din Piteştiul copilăriei şi adolescenţei. Pe atunci, o plimbare pe Bulevard, prin faţa casei pictorului Rudolf Schweitzer Cumpăna, era o adevărată desfătare. Nu puteai să-ţi iei ochii, nu atât de la casa modestă, dar îngrijită, cât de la grădina plină de flori, care o înconjura. Parcă erai în faţa unui tablou, în care, într-un moment de nebunie, pictorul se jucase cu întreaga paletă de culori şi nuanţe. Bucuria revederii acelui „colţ de rai” s-a transformat într-o mare decepţie: casa pare nelocuită, stingheră printre bălăriile care au pus stăpânire pe ceea ce fusese grădina. O placă comemorativă ar spune trecătorilor că acolo a locuit unul dintre...

Plecând de la ideea d-lui Gh. Mohor, aceea că e important să preţuim oamenii de valoare şi să-i recompensăm pentru munca şi creaţia lor cât sunt încă printre noi, nu după ce ne părăsesc, am ţinut mult să fiu de faţă la o întâlnire de suflet (şi de aniversare) a artistului plastic Constantin Samoilă. Deşi la o vârstă care bate 80, artistul ‒ beneficiar al unei vitalităţi debordante ‒ încă se manifestă în spaţiul public, încă munceşte, încă creează, încă “trăieşte frumos”. Şi este înconjurat de prieteni (şi de familie), care îl adoră. Cine nu şi-ar dori să trăiască astfel? Să ai o viaţă frumoasă (chiar dacă nici pe domnia sa nu l-au ocolit greutăţile vieţii), să te placă şi să te aprecieze lumea la o vârstă la care alţii sunt “la pensie” demult, iată secretul tinereţii pe care dl....

L-am descoperit târziu, mult mai târziu decât ar fi fost posibil, dacă destinul nu ar fi hotărât altfel. Dar ne-am intersectat paşii de nenumărate ori, sunt sigur, el fiind un locuitor cu vechime al oraşului trandafirilor, cum îi spuneau cândva gălăţenii şi poate îi mai zic şi acum, şi nu doar ei, urbei situate la confluenţa râurilor Bârlad cu Tecucelul, localitate aşezată cu puţin înainte ca acestea împreunate să se bucure de îmbrăţişarea Siretului. Iar eu sunt un vizitator constant al acestor meleaguri, de aceea, zic, negreşit vom fi respirat acelaşi aer înmiresmat de parfumul teilor, vom fi admirat deopotrivă silueta şi aura sacră a emblematicei catedrale. Cu toate acestea, nu l-am cunoscut, a fost să fie a ne vedea doar cu câţiva ani în urmă. Mi-a atras atenţia de la începu...

În căutarea unui album de fotografii din Düsseldorf, mă aflam recent într-o librărie, unde, din grabă, am dărâmat un raft plin cu cărţi, care s-a prăbuşit cu zgomot. La picioarele mele a căzut o carte cu coperta galbenă. Când i-am citit titlul „Ein Jungling liebt ein Mädchen” („Un băiat iubeşte o fată”), am avut o revelaţie, care m-a proiectat instantaneu cu 60 de ani în urmă. La vârsta de 10-11 ani, bunicul obişnuia să-mi recite poeme ale clasicilor europeni, iar una dintre favoritele mele era această poezie, scrisă de Heinrich Heine. Nu mai reţin ce mă fascina mai mult, conţinutul sau modul deosebit în care bunicul o recita. Probabil, ambele. De fiecare dată simţeam o emoţie puternică în glasul său, emoţie care se datora faptului că şi el, la rându-i, avea o...