Blog Medium Without Sidebar

Printre cărţile care m-au înrâurit mult în ultima vreme se numără şi „Pe umerii giganţilor”, a lui Umberto Eco. Aş trece-o pe primul loc într-un eventual clasament al lecturilor cu efect descurajant asupra amatorismului şi superficialităţii în creaţie. Pentru că întreaga carte, cu precădere eseul despre frumuseţe, este elocventă în acest sens. Ce spune în aceste pagini autorul care a debutat în proză aproape la 50 de ani, zgâlţâind serios domeniul cu „Numele trandafirului”? Destăinuirile sale pe marginea problematicii abordate pun în lumină etape distincte ale unui efort creator demn de urmat. La 22 de ani, în 1952, îşi dădea licenţa în estetică, iar lucrarea „se limita la reprezentările din puţinele pagini ale lui Toma de Aquino” despre frumuseţe...

Iarna, la Schitul „Sfântul Ioan Botezătorul” din Ştefăneşti, pe care argeşenii îl numesc mai simplu „Schitul Florica”, fiind situat în apropierea vestitului conac, slujbele nu sunt săvârşite în biserica „mare”, la subsolul căreia se află mormintele familiei Brătianu. Programul liturgic este bogat, cu slujbe zilnice de la ora 8, vineri, de la ora 18, cu Taina Sfântului Maslu, iar credincioşii se roagă într-un mic paraclis situat sub chiliile maicilor. Spaţiul devine neîncăpător mai ales la slujba de vineri seara dedicată celor bolnavi. După cum ne-a asigurat maica Dionisia, stareţa schitului şi vrednica povăţuitoare a celorlalte cinci călugăriţe, dacă vremea va fi bună, după 15 martie va fi redeschisă biserica principală a aşezământului monahal. În...

Cu o reverenţă, ziarul „Argeşul” încheie concursul FEMINA. La propunerile cititorilor, competiţia primăverii a prins în cunună peste 50 de doamne şi domnişoare care fac cinste judeţului. Astăzi, la ora 11, la restaurantul „La Dolce Vita” Piteşti (din curtea redacţiei) s-a desfăşurat festivitatea de premiere. Vom reveni!

Piteştiul, care prin poziţia sa geografică favorabilă, avea acces direct spre Transilvania şi mai departe spre lumea civilizată europeană prin Bran şi Pasul Turnu Roşu, a atras numeroşi străini. Printre ei, şi germani (saşi) ardeleni care şi-au adus o contribuţie atât la ridicarea economică, cât şi culturală a oraşului. Între cele două războaie mondiale trăiau la Piteşti 15 familii de germani. Evident situaţia s-a schimbat câteva decenii mai târziu, când unii plecaseră deja în Germania sau Austria. Viaţa muzicală a Piteştiului a fost organizată de germanii stabiliţi aici după 1859. În februarie 1866 s-a înfiinţat o societate corală, „LIEDERTAFEL”, la cererea şi cu contribuţia meşteşugarilor germani stabiliţi aici. La ea au participat şi etnici români. Pe strada Crinului a...