Blog Medium Without Sidebar

* Textul de mai jos cuprinde un fragment introductiv la cartea Ipostaze imaginare ale Piteştilor. Meditaţii, reprezentări, idei, care va apărea în prima parte a acestui an la Editura Argeş Press. După seria de volume Piteşti. Povestiri dintr-o geografie urbană, din care a preluat unele scrieri care se potrivesc obiectivului său, noua carte despre Piteşti este dedicată exclusiv unui subiect care se bucură de mare succes în epoca noastră postmodernă: imaginarul. Ipostaze imaginare ale Piteştilor. Meditaţii, reprezentări, idei se compune din patru părţi, fiecare din ele având deplină coerenţă cât să justifice o asemenea grupare, dar şi suficientă autonomie prin textele pe care le cuprinde. Nucleele secţiunilor alcătuitoare sunt uşor de identificat: istoricul şi mitologicul (în prima...

„Un artist fără pereche. A parcurs copios etapele învăţării, venind de fiecare dată cu un spor în opera lui. A avut experienţe în toate planurile (artă, existenţă). A suferit, a iubit, a ştiut să asculte multă vreme… A învăţat să circule bine pe canalele istoriei artei. Sufletul lui a rămas vrăjit în epoca marilor măiestrii.” (Gheorghe Pantelie) Până şi Denisa Popescu, prezentatoarea expoziţiei, pe care o ştim – cum ar fi zis eroii lui Caragiale – „scrofuloasă” la exprimarea unor păreri, da’mi’te a unor evaluări (termen foarte în vogă în vremile noastre), a declarat că se simte bine în expoziţiile lui Augustin Lucici care „reuşeşte să redea, să transmită, o experienţă vie, directă, bogată…”, ba chiar a găsit câteva motive pentru...

În tezaurul memoriei se adună în timp extrem de multe informații, unele filtrate, altele poate deformate, dar înclin să cred că amintirile copilăriei ne însoțesc toată viața și asta pentru că sunt bine gestionate în cadrul emoțiilor. Așadar îmi amintesc cu bucurie de familia de armeni Damlamaian, care locuia pe Bulevard, într-o casă frumoasă la nr. 137-139. Pentru mine atracția principală era atelierul plin de ceasuri al domnului Aramis, ceasornicarul cel mai căutat al orașului, un domn prietenos și vesel. Domnul Aramis era însă infirm și, deși copil fiind, îmi aduc aminte de gheata ortopedică enormă din piele maron. Se deplasa anevoios, ajutat de un baston, dar era elegant, purta pălărie și haine frumoase. Dicran era fratele mai mic al domnului Aramis și desigur era un personaj...

Citesc o carte de parcă aş culege sensuri destinate special mie. Paginile îi sunt fărâme desprinse dintr-un întreg, întâmplător sau extrase anume cu pricepere şi cu migală, spre a exprima la vedere sau a dezvălui pe parcurs o diversitate de semnificaţii, de cineva meşter în operaţii pe viaţă deschisă şi vraci de nevăzute dar dureroase răni, sunt bucăţi de trăiri care poartă în sine trăsăturile şi amprenta entităţii originale. O carte desprinsă dintr-o constelaţie de lumini ale cuvântului, ca un balsam oblojitor de tristeţi şi de cicatrici ale destinului, un mănunchi de fraze una mai mişcătoare decât alta, o carte ce devine ea însăşi, pe măsura lecturii, lumină pentru oricare cutreierător prin galeriile, deseori întunecate, ale vieţii. Cele aproape 600 de aşchii de profundă implicare...