Lângă cerul poeziei
Nu știu cum ar suna versurile Carolinei Ilica dacă ar fi cântate, dar am avut prilejul să le ascult recitate chiar de autoare. Mărturisesc că pentru mine, sătul de poezie, sunau măiestru. Sigur, sala muzeului municipal din Curtea de Argeș nu avea acustica ideală, dar era suplinită cu asupra de măsură de vocea feminină tulburătoare, cu un timbru și un ritm seducătoare, trimițându-mă, vreau, nu vreau, la poema barbiliană a șirului de cocori cochetând cu seria din matematică. Mi-l închipui, pe Dan Barbilian, recitând poema-ecuație: „Primăvara vin cocori,/ Mulți și repezi ca și nori,/ Uite-i cum vin de frumos/ Și din zbor se lasă-n jos,/ Pe cel mal verde, frumos… Și mai spune, bunăoară,/ Tu, copilă bălăioară,/ Spune cum spui de frumos,/ Câți cocori s-au lăsat jos?” Dacă ...
Posted On 21 nov. 2019