Pentru iertarea regelui Carol al II-lea

„Se pecetluieşte acest mormânt, până la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos…” Cântarea ierarhilor îşi prelungea ecoul între zidurile reci ale necropolei de la Curtea de Argeş, iar dangătul clopotelor răzbătea de afară în timp ce sicriul în care se află rămăşiţele pământeşti ale regelui Carol al II-lea, era coborât în mormântul de marmură albă. Astfel s-a încheiat un destin aparte… Patriarhul a lipsit Televiziunile centrale nu au abordat subiectul decât în treacăt, la rubrica „Diverse”, în comparaţie cu celalalte două înmormântări, ale Reginei Ana şi Regelui Mihai. Paradoxal, oamenii au venit cu câteva ore înaintea ceremoniei pentru a ocupa un loc cât mai bun. Sicriul în care se află osemintele regelui Carol al II-lea a fost scos din capel...

Îmbrăţişări florale şi muzicale

Vineri, de ziua femeii, Orchestra „Doina Argeşului” şi secţia Divertisment le-au împărţit doamnelor şi domnişoarelor din centrul Piteştiului flori şi îmbrăţişări în acordurile muzicii de promenadă a Fanfarei „Argeşul”. Evenimentul a fost organizat de Centrul Cultural Judeţean Argeş sub bagheta directoarei Araxy Negoşanu. Conducerea Consiliului Judeţean (preşedintele Dan Manu, Ion Mînzînă, vicepreşedinte, şi Ionel Voica, secretarul judeţului) s-a alăturat acestei frumoase iniţiative.

„Măiestrele” pictorului Meiloiu

Pictorul figurativ Tudor George Meiloiu, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, a deschis, joi, la Muzeul Municipal Curtea de Argeş, în cadrul evenimentului „Festivalul primăverii”, expoziţia „Măiestrele – La aniversare”. Printre cei care au luat cuvântul la vernisaj s-au numărat directorul muzeului, Ştefan Dumitrache, academicianul Gheorghe Păun, artiştii plastici Aurel Gârjoabă şi Radu Adrian, scriitorii Nicolae Georgescu şi Florentin Popescu, editorul Firiţă Carp, preotul State Burluşi.

Prima şi ultima scrisoare de dragoste…

Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simţi. Gabriel Garcia Marquez Da, crede-mă, aceasta este prima şi ultima scrisoare pe care o scriu unei femei care s-a născut prea târziu, dar, spre a nu-l învinovăţi de asta pe Dumnezeu, îmi spune că eu m-am născut prea devreme. Nu ştiu dacă te-ai gândit vreodată că am să-ţi trec în literă iubirea. Par, mă simt un neputincios în a descifra uimirea, mai ales când e vorba de tine. Sunt un incapabil, un ins ca oricare altul, atunci când ar trebui să evit chinul dragostei. Ba mai mult, mă afund tot mai adânc în el, cu cât îmi conştientizez neputinţa… Iartă-mă că nu am început scrisoarea cu ceea ce aşteaptă o femeie de la un bărbat: „că eşti cea mai frumoasă”, „cea mai cea”… Nu puteam să încep aşa: m-aş...
Scroll Up