La Rulotă…
Nu mi-a plăcut niciodată să fiu ocolit de suferinţă! Asta, ca urmare a convingerii că numai atunci când suferă, sufletul îşi poate da adevărata măsură… Să se bucure poate oricine şi orice formă a regnului vegetal şi animal; chiar şi o piatră, atunci când o mângâi ţinând-o în palmă… Să sufere până la a se îndrăgosti sau a iubi suferinţa e datul celor aleşi, zic eu. Suferinţa, ca şi bucuria, are feţe, are faţete diferite, în funcţie de cel pe care-l „atinge”. Şi când a suferi devine doctrină a existenţei, atunci şi numai atunci poţi spune că trăieşti, că nu ţi-ai ratat viaţa, şansa de a trăi. În rest, e o simplă „luare în calcul”, o simplă „băgare în seamă a sinelui’ şi a lumii care te înconjoară… A te obişnui cu suferinţa e un apanaj rar şi...
Posted On 12 mart. 2019