Blog 1 Column

Fost coleg de şcoală şi prieten de copilărie al tatei, I.D. Suchianu, căruia amicii îi spuneau „limbă ascuţită”, nu rata nicio ocazie în a-l tachina mereu pe tata, pentru îndemânare şi punctualitate, drept care îi spunea „M.G.S” (milimetru, gram, secundă). Tatăl meu, Constantin (Ţache) Cantacuzino, chiar era foarte îndemânatic şi, cu toate că, după venirea la Piteşti, avusese un accident la daracul de la parterul casei în care locuiam şi în urm...

„Clasa politică îşi va umple buzunarele…” – Stelian Tănase – Ce condiţii ar trebui să aibă un interviu, domnule Tănase? – Să pună întrebările alea clasice: adică cine, când, cum, unde şi de ce. – Întrebările dacă le avem potrivite ar fi foarte bine. Că omul potrivit l-am găsit, la timpul potrivit. Chiar suntem curioşi să vă întrebăm: continuaţi să simţiţi enorm şi să vedeţi monstruos? – Nu! Aşa zicea Carmen Muşat pe vremea...

În dimineaţa aceasta parcă nu mai am trup. Nu mai am mâini, nu mai am picioare, nu mai am ochi, nu mai am aripi, nu mai am gură cu care să rostesc – nici cap cu care să le zămislesc – cuvinte! Sunt, tot, un suflet! Explicaţia? Una singură, ce poate fi sintetizată şi perfect înţeleasă într-o cugetare a lui Cioran: „În tristeţe, totul devine suflet.” Un sentiment al deşertăciunii mă încearcă încă de ieri când – vai! – o mult-aşteptată...

Nicolae Stan este unul din prozatorii optzecişti temeinici, „clocind” mult la un roman, dar rezultatul fiind unul remarcabil, de fiecare dată aducând ceva nou, nerepetându-se nici în teme, nici în tehnica narativă. Nu face excepţie nici cu cel mai recent roman: Agonia lui Constantin (Editura Junimea, Iaşi – 2017). Trebuie spus de la început că e vorba de o naraţiune ţesută în jurul unui personaj de excepţie, unic în literatura română, un geniu, am putea spune, al cărui...